Nava HMS Challenger a realizat una dintre cele mai mari expediții științifice din istorie. Având la bord un echipaj format din 237 de persoane, fosta navă de război a plecat din Anglia în anul 1872 într-o misiune de a colecta specimene marine și, de asemenea, de a cartografia și de a eșantiona zone uriașe ale fundului mării.
De-a lungul unei perioade de 3 ani, nava a parcurs 125.936 de kilometri, misiunea depășind și cele mai optimiste așteptări ale susținătorilor săi. În cadrul acesteia au fost descoperite 4.700 de noi specii marine, dorsala Atlantică și groapa Marianelor. Datele batimetrice au fost folosite pentru a realiza hărți ale fundului mării, care au ajutat la realizarea unui traseul de cablu telegrafic transatlantic. Totuși, cea mai uluitoare descoperire a echipajului a fost făcută în data de 18 februarie 1873, în timp ce nava draga o câmpie abisală, aflată în apropiere de Insulele Canare. Aparatul de dragare s-a încărcat cu noduli de mărimea unui cartof. În urma analizelor ulterioare s-a descoperit faptul că aceștia erau bogați în mangan, nichel și fier.
Deși procesarea nodulilor la acea vreme era imposibilă, tehnologia existentă ar putea fi utilizată pentru a recolta bulgării și pentru a extrage metalele valoroase la costuri similare cu tehnicile miniere mai tradiționale. În următorul deceniu, experții se așteaptă ca o tranziție masivă la vehiculele electrice să producă o creștere a cererii de cobalt, nichel, cupru și mangan (metalele cheie din bateriile litiu-ion), care sunt prezente în cantități minabile în nodulii aflați pe fundul mării. Conform lui David Schneider din cadrul „Deep-sea Mining Stirs Up Muddy Questions”, o firmă canadiană, denumită Metals Company, intenționează să înceapă testarea unui sistem de colectare a nodulilor. Acesta cuprinde un vehicul robot colector, plasat pe fundul mării, care este conectat la un navă aflată la suprafață.
Totuși, compania Metals se confruntă cu o serie de dificultăți. Până în prezent, firma, care a strâns fonduri de aproximativ 265 de milioane de dolari, a negociat drepturi de explorare pentru trei regiuni diferite din Pacific, totalizând o suprafață de aproximativ 74.700 de kilometri pătrați. De asemenea, compania se află în procesul de transformare a unei foste nave de foraj cu o lungime de 228 de metri într-o navă de sprijin minier și construiește vehiculul robot, care va aspira noduli aflați la o adâncime de peste 4.000 de metri. În plus, există și o firmă concurentă. Compania Global Sea Mineral Resources, cu sediul în Belgia, testează un colector robotizat de noduli subacvatici și intenționează să exploateze aceeași vaste câmpii abisale ale Pacificului, care fac parte dintr-o regiune denumită Zona Clarion-Clipperton.
Ecologiștii au început să se mobilizeze împotriva acestor acțiuni. În cadrul publicațiilor The Atlantic, The Guardian și Nature au fost postate articole în care sunt descrise ecosistemele marine delicate care ar putea fi amenințate de minerit. În același timp, Agenția Internațională pentru Energie estimează că până în anul 2030 vor circula aproximativ 145 de milioane de vehicule electrice pe drumurile publice. Fiecare dintre ele va avea o baterie care va conține cantități de cobalt, mangan și nichel ce vor varia de la câteva kilograme, la câteva zeci de kilograme. Reprezentanții companiei Metals susțin faptul că metalele extrase din nodulii din Zona Clarion ar putea susține producerea a 250 de milioane de vehicule electrice.
Analiștii sunt de părere că deși minele convenționale de suprafață ar putea furniza aceeași cantitate de metale, extragerea elementelor din sol este o operațiune complexă. Exploatarea cobaltului, litiului, manganului și nichelului a fost asociată apariția dezastrelor de mediu și cu încălcarea drepturilor omului.
