Cele mai mari luni (sateliți naturali) ale lui Uranus, mai exact Titania și Oberon, ar putea avea oceane subterane. Din cauza faptului că temperaturile de la suprafață sunt în jur de -200°C, lunile bogate în apă sunt acoperite de gheață. Cu toate acestea, elementele radioactive din adâncul acestora pot menține o parte din gheața lor din interior în stare lichidă.
Luni mai mici, care orbitează mai aproape de Uranus, obțin cea mai mare parte a căldurii lor interne în urma procesului de tidal heating, în care gravitația planetei deformează nucleul fiecărei luni, creându-se forțe de frecare și implicit căldură. În cadrul cercetărilor anterioare s-a sugerat faptul că pe unele dintre aceste luni ar putea exista oceane subterane. Cu toate acestea, procesul de tidal heating nu ar fi suficient pentru a topi gheața aflată sub suprafețele înghețate ale lunilor mai mari și mai îndepărtate.
Carver Bierson din cadrul Universității de Stat din Arizona și Francis Nimmo din cadrul Universității din California, Santa Cruz, au dorit să determine dacă pe două dintre acele luni îndepărtate, Titania și Oberon, ar putea exista oceane, menținute în stare lichidă prin căldura provenită de la degradarea elementelor radioactive din nucleele lor. Acest lucru depinde și porozitatea învelișurilor de gheață ale lunilor (un înveliș mai puțin poros este un conductor termic mai bun) și de conținutul de amoniac, care scade temperatura de topire a unei soluții apoase.
Cercetătorii au descoperit faptul că, dacă Titania ar avea o porozitate a cochiliei de gheață de peste 12% sau un procent masic de amoniac peste 10%, căldura provenită de la degradarea radioactivă din miezul său ar fi putut furniza suficientă căldură pentru a menține un ocean lichid cu o adâncime de peste un kilometru. Numerele sunt similare pentru Oberon, deoarece cele două luni au aproximativ aceeași dimensiune.
„Amoniacul a fost găsit pe mai multe corpuri de gheață din sistemul solar, iar pe o adâncime de câțiva kilometri, Luna Pământului are o porozitate medie de aproximativ 12%, așa că aceste cifre sunt departe de a nu fi plauzibile. Eu sunt de părere că pe aceste luni există oceane. O astfel de descoperire nu ar fi deloc surprinzătoare”, a declarat Nimmo.
Viitoarele misiuni care vor viza planeta Uranus ar putea detecta aceste oceane prin modul în care acestea interacționează cu câmpul magnetic al planetei. Oamenii de știință planetari au propus deja lansarea unor astfel de misiuni în următorul deceniu.
