Majoritatea animalelor timpurii din perioada Cambriană, aproximativ cu o jumătate de miliard de ani în urmă, erau suficient de mici pentru a încăpea într-o palmă. Însă, un prădător cambrian descoperit recent este considerat a fi un gigant, deoarece lungimea sa ajungea până la o jumătate de metru. Denumit Titanokorys gainesi, această nevertebrata accentuează detalii impresionante despre viața cambriană.
Descrise de paleontologii Jean-Bernard Caron și Joseph Moysiuk, din cadrul Muzeului Regal Ontario, Canada, noile fosile au fost descoperite în roci cu o vechime de 506 milioane de ani, în cadrul Canionului Marble din Parcul Național Kootenay, Columbia Britanică, Canada, în anul 2014.
„Fosilele nu puteau fi identificate, așadar acestea au fost arhivate pentru un anumit timp”, a declarat Moysiuk. Totuși, descoperirea unei fosile în stare destul de bună în anul 2018, a arătat faptul că acele rămășițe erau o descoperire fără precedent.
Până în prezent, Caron și Moysiuk au identificat numeroase exemplare de T. gainesi. Specia era o nevertebrată cu un cap mare și rotunjit similar unui scut, care i-a dat aspectul unei nave spațiale din filmele SF. În zilele noastre nu există nici o creatură asemănătoare cu această specie.
De fapt, T. gainesi este clasificat ca fiind membru al unui grup animal timpuriu, denumit radiodonți, o specie evolutivă înrudită cu artropodele, adesea distinse prin extremitățile segmentate și apucătoare pentru a captura prada, dar și prin gurile în formă de felie de ananas. Unii radiodonți au crescut chiar mai mari decât T. Gainesi. O specie care a trăit 25 de milioane de ani mai târziu, Aegirocassis benmoulai, a crescut la peste 2 metri în lungime.
Au mai fost descoperite creaturi similare în Kootenay. În 2019, Caron și Moysiuk au descris o nevertebrată mai mică din același sit arheologic și au denumit-o Cambroraster falcatus. Aceasta a avut extremități specializate pentru prindere, adecvate pentru cernerea prin sedimente pentru bucăți mici de hrană, o trăsătură similară cu Titanokorys.
Joanna Wolfe din cadrul Universității Harvard, menționează faptul că este nevoie de prudență, având în vedere că larvele sau stadiile timpurii ale vieții unor artropode par diferite de formele adulte. Cum multe noi specii cambriene sunt numite după siturile arheologice din care provin, este posibil ca unele ar putea să facă parte din aceeași specie, aflate în diferite stadii de dezvoltare.
Cu toate acestea, anatomia noilor specii de fosile indică faptul că T. gainesi se deplasa de-a lungul părții de jos a mării antice. „Carapacea foarte largă a capului, în cazul Titanokorys, seamănă cu forma unor organisme moderne adaptate la viața în apropiere de baza mării, precum crabii potcoavă”, dezvăluie Moysiuk. Diferite specii de radiodonți au extremități adaptate diferitelor utilizări, menționează Wolfe, de la înjunghiere la cernere. Faptul că Titanokorys și Cambroraster au trăit unul lângă celălalt și s-au hrănit în moduri similare, sugerează faptul că sedimentele recifului cambrian erau bogate în bucăți mici de hrană.
Animalele cambriene găsite la Kootenay arată diferit față de un set celebru de animale fosilizate descoperite într-un alt set de roci cambriene canadiene, precum și cele provenite din situri arheologice cambriene similare din China, vestul SUA și din alte părți.
„Șistul Burgess încă este, fără îndoială, o sursă excelentă de fosile provenite din mările cambriene”, menționează Moysiuk, însă există mai multe situri arheologice care împărtășesc forme similare de conservare, precum și specii, în alte locuri din întreaga lume.
Fiecare sit arheologic oferă un instantaneu diferit în spațiu și timp, ceea ce înseamnă că există probabil multe specii cambriene neobișnuite care își așteaptă să fie descoperite în rocile cambriene.
