Atât aurul, cât și anumite alte metale prețioase sunt ingrediente cheie în cipurile computerelor, inclusiv în cazul celor utilizate în electronicele de larg consum, precum telefoanele inteligente. Totuși, recuperarea și reciclarea acestor metale din deșeurile electronice poate fi dificilă. În prezent, cercetătorii japonezi au descoperit faptul că un pigment utilizat pe scară largă de artiști, denumit albastru de Prusia, poate extrage metalele din grupa aurului și platinei din deșeurile electronice mult mai eficient decât absorbanții convenționali.
„Cantitatea de aur conținută într-o tonă de telefoane mobile este de 300-400 de grame, ceea ce este de 10-80 de ori mai mare decât cea dintr-o tonă de minereu natural. Situația este similară și în cazul altor materiale. În consecință, recuperarea acelor elemente prețioase din deșeurile electronice este mult mai eficientă în comparație cu extragerea lor din minereu natural”, au declarat cercetătorii.
Albastrul de Prusia este primul pigment sintetic modern. Cercetătorii speculează că acesta a fost sintetizat pentru prima dată accidental de către un producător de vopsea din Berlin pe nume Johann Jacob Diesbach în jurul anului 1706. Diesbach încerca să facă un pigment roșu, care presupunea amestecarea potasei, a sulfatului feric și a coșenilei uscate. Cu toate acestea, potasa pe care a folosit-o a fost aparent contaminată cu sânge. Reacția care a urmat a creat o ferocianură de fier cu nuanță albastră distinctă și, în cele din urmă, a ajuns să fie numită albastru de Prusia (sau albastru de Berlin).
Deși cea mai veche pictură cunoscută în care a fost folosit albastrul de Prusia este Înmormântarea lui Hristos a lui Pieter van den Werff (1709), rețeta a fost publicată în anul 1734. Alături de Noaptea înstelată a lui Vincent van Gogh și multe dintre picturile din „Perioada albastră” a lui Pablo Picasso, Celebra lucrare de artă a lui Hokusai, și anume Marele Val de lângă Kanagawa, este printre cele mai faimoase picturi care au folosit pigmentul.
Pigmentul are și alte utilizări. Acesta este adesea folosit pentru a trata otrăvirea cu metale grele, precum taliul sau cesiul radioactiv, deoarece rețeaua pigmentului poate prinde ionii metalici ale acelor metale și îi poate împiedica să fie absorbiți de organism. De asemenea, albastrul de Prusia a ajutat la eliminarea cesiului din solul din jurul centralei electrice de la Fukushima după tsunami-ul din anul 2011. Nanoparticulele de albastru de Prusia sunt folosite pentru fabricarea unor produse cosmetice și sub formă de colorant pentru a detecta fierul în, de exemplu, mostrele de biopsie a măduvei osoase.
Cercetătorii japonezi au analizat modul în care albastrul de Prusia captează metale multivalente, precum platina, ruteniul, rodiul, molibdenul, osmiul și paladiul, folosind spectroscopia cu raze X și ultravioletele. Aceștia au fost surprinși de cât de bine și-a păstrat pigmentul structura în timpul substituției ionilor de fier din rețea. Aceasta este o veste grozavă pentru reciclarea deșeurilor electronice.
De asemenea, potrivit autorilor, albastrtul de Prusia ar putea ajuta la rezolvarea uneia dintre provocările legate de eliminare a deșeurilor nucleare. Practica actuală implică transformarea deșeurilor lichide radioactive într-o stare asemănătoare sticlei într-o fabrică de reprocesare. Cu toate acestea, metalele din grupul platinei se pot acumula pe pereții vasului, provocând o distribuție neuniformă a căldurii. În consecință, recipientele trebuie să fie spălate după fiecare utilizare, ceea ce, la rândul său, crește costurile. Albastrul de Prusia ar putea îndepărta aceste depuneri fără a fi nevoie de spălarea vaselor după fiecare utilizare.
