Aproximativ 3,9% dintre oameni suferă de afantazie, adică incapacitatea de a-și crea imagini mentale. Cu toate că diagnosticarea formală a afecțiunii este dificilă, un simplu test fiziologic, care implică o cameră web, ar putea oferi într-o zi o soluție.
Rebecca Keogh și colegii acesteia din cadrul Universității Macquarie din Australia au studiat eficacitatea testului lor pe 56 de persoane fără afantazie și pe 18 persoane care au declarat că au această afecțiune.
Testul se bazează pe modificări ale dimensiunii pupilelor. Privirea unui obiect luminos face ca pupilele unei persoane să se îngusteze pentru a reduce cantitatea de lumină care ajunge pe retină. Pe de altă parte, obiectele întunecate determină dilatarea pupilelor pentru a crește cantitatea de lumină care ajunge la retină. Cercetătorii au speculat că un efect similar ar putea fi observat în cazul în care o persoană ar încerca să-și imagineze un obiect luminos sau întunecat.
„Teoria mea preferată este aceea că atunci când îți creezi o imagine mentală, recrutezi zone ale creierului implicate în percepție… iar aceste zone sunt conectate la părți ale creierului care controlează dimensiunea pupilei”, a declarat Thomas Andrillon din cadrul Institutului pentru Creier din Paris, care a făcut parte din echipa de cercetare.
În cadrul testelor lor, cercetătorii au urmărit dimensiunea pupilei fiecărui participant folosind o cameră cu infraroșu și au prezentat o imagine strălucitoare a unui obiect pe un ecran timp de 5 secunde, pe care subiecții trebuiau să o memoreze. După ce imaginea a dispărut și pupilele participanților au revenit la dimensiunea inițială, cercetării le-au cerut să-și imagineze obiectul. Această sarcină a fost repetată pentru 16 imagini luminoase și 16 imagini întunecate.
Pupilele tuturor participanților s-au schimbat ca răspuns la vizualizarea pe ecran a imaginilor luminoase și întunecate. De asemenea, aproximativ 90% dintre cei fără afantazie au prezentat modificări ale dimensiunii pupilei atunci când li s-a spus să-și imagineze ce au observat. Cu toate acestea, același lucru a fost valabil pentru doar 39% (7 din 18) dintre persoanele care au afirmat că au afantazie.
Andrillon sugerează că testul ar putea fi folosit pentru a verifica dacă cineva are afantazie. Metoda actuală, numită sarcină de rivalitate binoculară, necesită oglinzi și este dificil de realizat acasă.
Totutși, Keogh este de părere că testul trebuie încă rafinat înainte de a putea fi utilizat pe scară largă. „Nu putem efectua acest studiu fără avea acces la ochelari cu infraroșu, cu care se poate măsura dimensiunea pupilei. Acest lucru se datorează faptului că modificările dimensiunii pupilei observate în cazul persoanelor fără afantazie sunt încă foarte mici: acestea prezintă o modificare a diametrului de aproximativ 0,2 până la 0,4 milimetri”, a adăugat ea.
Echipa dorește să adune mai multe date cu eșantioane de dimensiuni mai mari și speră să dezvolte un test care poate fi făcut acasă prin intermediul unei camere web de laptop.
Andrillon a declarat faptul că un astfel de test ar fi important pentru că mulți oameni descoperă că au afantazie abia mai târziu în viață.
