Dronele și roboții ar putea face parte dintr-un nou sistem de monitorizare a radiațiilor existente la centrala electrică de la Cernobîl din Ucraina. Oamenii de știință din cadrul uzinei se tem că rețelele existente de senzori, construite după accidentul nuclear din 1986, au fost distruse cel puțin parțial de trupele ruse.
Încă de când armata rusă a ocupat uzina de la Cernobîl, senzorii care monitorizează nivelul radiațiilor gamma au fost rapid dezactivați iar majoritatea au rămas în acea stare. Deși cercetătorii au crezut inițial că o creștere a nivelurilor de substanțe radioactive, observată în data de 24 februarie, adică ziua în care trupele au intervenit, se datorează prafului contaminat ridicat de tancuri, în prezent, aceștia sunt de părere că interferența echipamentelor militare ar putea fi de vină pentru citirile eronate.
Zona de excludere din jurul Cernobîlului a fost acoperită de o rețea formată din 67 de senzori și cunoscută sub numele de Sistemul Complet de Monitorizare a Radiațiilor și Avertizare Timpurie. Acești senzori au comunicat wireless cu o stație de bază din fabrică. De asemenea, există o rețea mai veche, formată din 28 de senzori de radiații gamma, cunoscută sub numele de Sistem Automat de Monitorizare a Radiațiilor. Acesta din urmă este conectat fizic la stația de bază.
Olena Pareniuk din cadrul Institutului pentru Probleme de Siguranță a Centralelor Nucleare (ISPNPP) din Ucraina, care supraveghează cercetările la Cernobîl, a declarat că, la începutul anului 2022, nu era nevoie de un plan de modernizare a acestor senzori. Totuși, acest obiectiv s-a schimbat. Deși trupele ruse s-au retras din acea zonă, oamenii de știință nu au reușit să se întoarcă în laboratoarele lor din cauza faptului că suprafețe vaste din zona de excludere sunt acoperite de mine terestre.
În urma unor vizite limitate ale personalului din cadrul ISPNPP s-a constatat faptul că serverele și alte echipamente utilizate pentru colectarea și copierea de rezervă a datelor despre radiații au fost distruse sau furate. Pareniuk a declarat faptul că este posibil ca senzorii, care sunt plasați într-o serie de incinte mici, din oțel, să fi fost confundați de trupele ruse ca fiind echipamente militare și vizați în mod activ. Ea a adăugat faptul că deși există speranțe că unii senzori din părți mai izolate ale zonei de excludere încă sunt funcționali, este pesimistă cu privire la amploarea daunelor pe care le-ar fi putut suferi.
„Toate serverele și software-urile au fost furate și nu știm nimic despre dispozitivele exterioare de monitorizare. Sistemele actuale de monitorizare sunt, cel mai probabil, distruse. Este destul de evident faptul că vom avea nevoie de un nou sistem de monitorizare. Și pentru face ceva nou, trebuie ne bazăm pe toată experiența pe care o avem deja la nivel global”, a relatat Pareniuk.
Oamenii de știință japonezi au fost invitați în cadrul Conferinței Internaționale privind dezafectarea nucleară și recuperarea mediului, care a avut loc în data de 28 aprilie, pentru a vorbi despre experiența lor în ceea ce privește monitorizarea radiațiilor în urma distrugerii centralei nucleare Fukushima Daiichi din anul 2011. Tatsuo Torii din cadrul Universității Fukushima a descris eforturile Japoniei de a preleva mostre de sol din zone cheie și supravegherea nivelurilor de radiații aer folosind elicoptere și drone. „Monitorizarea aeriană este o metodă foarte eficientă pentru a determina rapid distribuția contaminării pe o zonă mare”, a declarat acesta.
O altă tactică sugerată în cadrul conferinței a fost explorarea robotică. Deși roboții rudimentari, testați în urma dezastrului de la Cernobîl, au suferit defecțiuni cauzate de radiații, tehnologia s-a îmbunătățit de atunci. În consecință, aceștia nu ar mai trebui să mai fie expuși la niveluri de radiații atât de enorme precum cele întâlnite în ruinele reactorului.
Yannick Verbelen din cadrul Universității din Bristol, Marea Britanie, a testat un senzor portabil care poate monitoriza nivelul radiațiilor și poate detecta izotopi individuali de la distanță. Acest dispozitiv poate fi montat pe un trepied și a fost testat înainte de invazie pe un robot patruped al companiei Boston Dynamics care monitorizează nivelul radiațiilor chiar la Cernobîl. Deoarece particulele radioactive pot afecta foarte grav dispozitivele electronice, Verbelen și colegii săi au trebuit să-și proiecteze de la zero unele dintre componentele rezistente la radiații. „Deși componentele rezistente la radiații există deja, ele sunt folosite de obicei pentru aplicații aerospațiale sau militare și sunt extrem de scumpe. De asemenea, există un lanț de aprovizionare foarte limitat, precum și restricții la export”, a declarat acesta.
Deși există soluții tehnice la problemele cauzate de invazia rusă, prețul va fi un factor important. Chiar și în aceste condiții, Pareniuk și colegii săi vor recomanda refacerea rețelei existente, precum și o extindere la nivel național și efectuarea unor monitorizări robotizate.
