Oamenii care trăiesc în munții Anzi din America de Sud vor atinge „ape de vârf (peak of water)” – definită ca o disponibilitate în scădere a apei – mult mai devreme decât se aștepta, deoarece ghețarii pe care se bazează oamenii pentru sursă de apa s-au dovedit a fi mult mai subțiri decât se credea.
Ghețarii din zona respectivă au cu 27% mai puțină gheață decât s-a estimat anterior, potrivit unei noi evaluări globale a grosimii ghețarilor lumii. În cadrul studiului s-a constatat diferențe regionale puternice în ceea ce privește aprovizionarea cu apă dulce.
Studiul, care exclude Antarctica și Groenlanda, a constatat că ghețarii din Himalaya au cu 37% mai multă gheață decât se credea. Aceasta este o veste bună pentru cei 250 de milioane de oameni din regiune, care se confruntă cu o îngrijorare asupra rezervelor de apă, pe măsură ce ghețarii se topesc din cauza schimbărilor climatice.
„Acest nou set de date despre ghețarii lumii are un impact uriaș asupra resurselor de apă. În unele regiuni, rezultatul este pozitiv, deoarece în Himalaya nu există presiuni asupra apei proaspete, dar în alte regiuni precum Anzi, crește presiunea asupra disponibilității apei proaspete”, a declarat Romain Millan din cadrul Universității Grenoble Alpes, Franța, care a condus analiza.
Estimările realizate de Millan și colegii săi au fost posibille prin analizarea a 812.000 de fotografii prin satelit ale trei ghețari, realizate la un interval de 400 de zile una de alta, pentru a măsura viteza râurilor de gheață. Studiile anterioare care estimau grosimea gheții ghețarilor s-au bazat în special pe observarea pantei ghețarilor, și nu atât de mult pe viteza cu care aceștia se mișcă.
În urma acestei cercetări, s-a constatat că, dacă toți ghețarii s-ar topi la nivel global, nivelul mării ar crește cu aproximativ 26 de centimetri, cu o cincime mai puțin decât estimările anterioare. Cu toate acestea, câțiva glaciologi care nu sunt implicați în studiu, inclusiv Regine Hock din cadrul Universității din Oslo din Norvegia, susțin că rezultatul provine în mare parte din excluderea unui număr de ghețari din Antarctica, mai degrabă decât din datele sateliților, care dezvăluie că există mult mai puțină gheață la nivel global.
Hock susține că noile date „reprezintă un pas major înainte”, dar a menționat că observațiile de la sol ale grosimii gheții sunt încă rare, limitând capacitatea cercetătorilor de a confirma estimările derivate din datele sateliților. „Există încă incertitudini mari cu privire la volumele exacte de gheață, în special în regiunile cu puține observații. Datele de la sol despre ghețarii din Himalaya sunt deosebit de rare”, a declarat Hock.
Acesta este motivul pentru care Daniel Farinotti din cadrul ETH Zurich, Elveția, susține: „Studiul prezent reprezintă un mare pas înainte, în cuantificarea rezervelor de ghețari ale Pământului – și totuși nu reprezintă întregul adevăr”. Cu toate acestea, el spune că noua cercetare reduce incertitudinea cu privire grosimea ghețarilor.
Unul dintre sateliții pe care s-a bazat studiul, Sentinel-1B al Agenției Spațiale Europene, nu este funcțional din decembrie 2021, din cauza unei defecțiuni care încă nu a fost remediată. Millan susține că întreruperea reprezintă un memento a cât de importanți sunt astfel de sateliți pentru monitorizarea mediului. „Această nouă generație de sateliți a schimbat complet modul în care privim ghețarii”, a declarat acesta.
