Prin definiție, fiecare hartă tipărită vreodată este greșită. Sarcina unei hărți este de a oferi o reprezentare mai simplă a lumii. O hartă precisă ar trebui să fie la mărime reală.
În cazul unor zone mici, curbura nu este vizibilă, dar pentru a desfășura întregul glob, harta trebuie fie extinsă, fie distorsionată pentru a se potrivi curburii Pământului. Există o mulțime de moduri diferite de a face acest lucru, dar proiecția Mercator, inventată de Gerardus Mercator în anul 1569, este încă cea mai utilizată.
Imaginați-vă un glob de sticlă cu continentele pictate pe el. Dacă ai înfășura o foaie de hârtie într-un cilindru în jurul ecuatorului și ai proiecta o lumină din interior, masele de pământ ar apărea pe hârtie sub forma unor umbre. Aceasta este proiecția Mercator.
În cazul acestei hărți, nordul indică partea de sus, iar linia de coastă are forma potrivită, ceea ce o face utilă pentru navigație. Dar, deoarece cilindrul este deschis în partea de sus și de jos, polii nu pot fi afișați, iar distanțele nord-sud devin din ce în ce mai întinse cu cât te îndepărtezi de ecuator. Alaska arată la fel de mare ca Brazilia pe o hartă Mercator, dar în realitate are o cincime din dimensiunea acesteia, iar Groenlanda pare de 14 ori mai mare.
În harta prezentată mai sus, conturul reprezintă proiecția Mercator. Harta marcată cu verde reprezintă proiecția Gall-Peters, care a fost concepută astfel încât toate țările să aibă dimensiunea corectă.
Deși hărțile digitale ar putea afișa Pământul sub forma unui un glob (Google Earth), majoritatea încă folosesc o versiune a proiecției Mercator.
