Dacă vă închipuiți habitatele frecventate de șerpii veninoși, este ușor de imaginat un deșert sau o pădure tropicală umedă. Totuși, unii șerpi veninoși prosperă în regiunile muntoase și înghețate, inospitaliere pentru majoritatea reptilelor. Recent au fost descoperite două noi specii de șerpi veninoși, care trăiesc în platoul tibetan.
Cele două noi specii descoperite sunt vipere asiatice (Gloydius), un grup de șerpi veninoși, înrudiți cu șarpele cu clopoței și vipera vârf de lance. Speciile de șerpi, descoperite în cea mai mare parte în China și Rusia, sunt extrem de adaptabile, trăind în păduri reci, munți înalți și deșerturi. „Șerpii Gloydius se numără printre cele mai nordice vipere. Taxonomia acestui grup a fost mult timp confuză, puțini oameni fiind de acord asupra speciilor încadrate în acest grup”, susține Anita Malhotra din cadrul Universității Bangor din Marea Britanie.
Malhotra și colaboratorii săi din China, Nepal și India au analizat ADN-ul de la 46 de exemplare din muzeele care conțin cele 20 de specii de vipere asiatice cunoscute. Echipa a comparat genele și trăsăturile fizice pentru a determina relațiile evolutive ale viperelor.
Făcând acest lucru, Malhotra a sugerat că cele 20 de specii erau de fapt 22. Unii dintre șerpi aveau o culoare maro-gri, cu inele întunecate pe spate și erau suficient de distincte din punct de vedere genetic pentru a justifica încadrarea lor într-o nouă specie, pe care echipa de cercetători a numit-o Gloydius lipipengi, vipera Nujiang.
Alți șerpi cu o nuanță albăstruie și linii în zigzag pe spate prezentau caracteristici suficient de distincte, din punct de vedere genetic, pentru a fi încadrați într-o a doua specie nouă, pe care echipa a numit-o Gloydius swild. Ambele specii au fost identificate din exemplare de muzeu, găsite inițial în estul platoului tibetan.
Descoperirea acestor specii Gloydius arată că există „o nevoie clară de a studia mai bine zonele din Himalaya, unde se regăsesc multe surprize în biodiversitate”, a declarat Eric Smith din cadrul Universității Texas din Arlington, adăugând că regiunea de mare altitudine ar putea reprezenta un centru de diversificare pentru vipere.
Exemplarele G. swild au fost descoperite la baza unui ghețar și este posibil ca peisajul accidentat, acoperit cu gheață, să încurajeze izolarea care poate stimula evoluția noilor specii.
„Regiunile muntoase creează bariere pentru dispersare, astfel încât este foarte probabil ca numărul speciilor din această regiune să fie parțial o consecință a acestui fapt”, susține Malhotra.
În prezent, se știe atât de puțin despre vipere, încât completarea lacunelor de cunoaștere este crucială pentru protejarea speciilor nou recunoscute în mediul lor provocator.
„Numirea speciilor noi este doar începutul. Există doar câteva specimene cunoscute din aceste regiuni îndepărtate și dificil de accesat. Trebuie să înțelegem mai bine distribuția lor, precum și ecologia lor, înainte de a putea începe să abordăm probleme precum amenințările de conservare”, a declarat Malhotra”.
