Cangurul-șobolan este un marsupial pe cale de dispariție, care a fost reintrodus în Australia continentală de Sud după ce a dispărut în urmă cu mai mult de un secol.
Cunoscut și sub numele de Bettongia penicillata sau woylie, acest animal a ocupat în trecut peste 60% din Australia. Totuși, cangurul-șobolan a fost aproape exterminat atunci când pisicile și vulpile au fost introduse în mediu de către europeni. În prezent, mai există în viață aproximativ 15.000 de exemplare.
Până în luna august 2021, singurele specimene sălbatice rămase în Australia de Sud se aflau pe insulele pe care nu existau prădători. În data de 17 august, au fost reintroduși în Australia continentală de Sud 12 masculi și 28 femele după ce animalele au fost transportate de pe Insula Wedge, care se află în cadrul Turquoise Coast Island Nature Reserve.
Marsupialele au fost eliberate într-o regiune denumită Peninsula Yorke, care conține zone vaste de vegetație nativă, intercalate cu ferme și orașe mici. Trei sferturi dintre animale au fost echipate cu o serie de gulere de urmărire radio, astfel încât progresul lor să poată fi monitorizat.
„Se pare că animalele s-au instalat destul de bine. Unii indivizi se dispersează deja din zona în care au fost eliberați”, a declarat Derek Sandow, membru al Consiliului pentru Peisaje din cadrul guvernului Australiei de Sud.
Pentru a proteja animalele introduse, pădurarii au îndepărtat cât mai multe vulpi și pisici sălbatice din peninsulă și au instalat un gard pentru a crea o zonă protejată de 1.700 de kilometri pătrați.
Dacă reintroducerea acestor marsupiale va decurge corespunzător, alte specii dispărute la nivel local, precum bandicotul brun sudic, nevăstuicile cu coadă roșie și quoll-ul vestic, vor fi, de asemenea, reintroduse în zonă ca parte a unui plan de re-sălbăticire ce va fi derulat pe o perioadă de 20 de ani.
„Canguri-șobolan au fost primii eliberați, deoarece aceștia pot îmbunătăți habitatul pentru alte specii. Anual, în timp ce caută ciuperci subterane, tuberculi și alte alimente, aceștia excavează tone de sol, ceea ce ajută la ciclizarea nutrienților și la dispersarea semințelor. Sperăm că acest lucru va spori ratele de germinare ale plantelor native și biodiversitatea generală”, a declarat Sandow.
