Un presupus lac secat, descoperit pe Marte, ar fi putut fi mult mai mic decât credeau oamenii de știință. În acest sens, roverul companiei NASA, Curiosity, explorează craterul Gale de mai bine de opt ani. Deși în urma observațiilor inițiale s-a sugerat faptul că întregul crater ar fi fost umplut cu apă, în cadrul unei noi analize s-a insinuat faptul că în acesta ar fi existat doar o serie de iazuri.
Analizele anterioare ale datelor transmise de către roverul Curiosity s-au bazat, în mare măsură, pe un parametru, denumit indicele chimic de alterare, pentru a determina modul în care rocile au fost alterate în timp. Joseph Michalski și colegii săi din cadrul Universității din Hong Kong au sugerat faptul că, deoarece acest parametru a fost dezvoltat pentru a fi utilizat pe Pământ, este posibil ca el să nu fie valabil în climatul marțian extrem.
În schimb, echipa lui Michalski a analizat concentrațiile diferiților compuși care au tendința să se modifice în timp din cauza diferitelor tipuri de intemperii. Ei au descoperit faptul că, la un moment dat în trecut, unele dintre straturile de rocă examinate de către Curiosity au interacționat cu apa. Totuși, este posibil ca acestea să se fi format în zone în care nu a existat apă.
„După ce am analizat straturile de rocă pe o distanță de câteva sute de metri, am observat faptul că singurele straturi care pot fi clasificate ca fiind lacustre (formate într-un lac) se află pe o distanță de doar câțiva metri. Dintre pietrele vizitate de rover, procentul de roci care pot fi clasificate ca fiind lacustre este de aproximativ 1%”, a declarat Michalski.
Aceste roci se aflau în cea mai mare parte la o distanță de doar câțiva metri față de sedimente din crater, ceea ce sugerează faptul că lacul nu era la fel de adânc sau extins pe cât erau de părere cercetătorii. „Cel mai probabil, acesta era fie un lac mic, fie o serie de iazuri aflate la baza craterului Gale”, a adăugat Michalski.
Rocile care nu s-au format în apă păreau a fi vulcanice, așa că Michalski este de părere că este posibil ca acestea să se fi format în urma erupțiilor vulcanice, care au avut loc după ce apa din craterul Gale s-a evaporat. În urma analizării datelor colectate în cadrul altor misiuni de pe Marte s-a sugerat faptul că aceste sedimente au fost aduse de vânt și nu de apă.
