Pe planetă există o dilemă energetică. Pe de o parte, în țările cu venituri mai mari, pentru a combate schimbările climatice este necesară producerea de energie folosind surse regenerabile. Pe de altă parte, în prezent încă există milioane de oameni care nu au acces la electricitate. Pe măsură ce accesul lor la energie se îmbunătățește, există riscul ca acest lucru să afecteze scăderea emisiilor de dioxid de carbon.
În cazul țărilor cu venituri mici, îmbunătățirile majore în ceea ce privește accesul la electricitate sunt esențiale. Un acces mai bun la energie este legat de dezvoltare economică, îmbunătățiri în educație și în sistemul de sănătate. Conform celor mai recente date ale organizației internaționale Sustainable Energy for All, mai mult de 750 de milioane de oameni nu au acces la electricitate și peste 2,5 miliarde de oameni nu au acces la combustibili sau tehnologii de gătit care să nu polueze. Mult mai mulți au acces limitat sau instabil la electricitate.
Îmbunătățirea acestei situații ar putea fi o șansă în a face lucrurile diferit. În locul dezvoltării unei infrastructuri energetice bazate pe combustibili fosili, țările cu venituri reduse ar putea face un salt direct către tehnologii mai curate și cu emisii reduse de carbon.
Acest lucru nu este imposibil. Spre exemplu, în sectorul telecomunicațiilor, telefoanele fixe nu au implementate niciodată pe deplin în multe țări cu venituri mici. În schimb, oamenii au trecut direct la utilizarea telefoanelor mobile. Acest lucru a permis utilizarea unor servicii, precum cele bancare.
Acest salt în sectorul electricității este consolidat de scăderea accentuată a costurilor tehnologiilor regenerabile și de reducerea costurilor tehnologiilor complementare, precum bateriile. Potrivit unui raport recent al Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă, în ultimul deceniu, costul producerii de energie solară pe scară largă a scăzut cu 85%, în timp ce costurile producerii de energie eoliană au scăzut cu aproximativ 50%. În prezent, ideea că producerea de energie cu ajutorul combustibililor fosili este mai ieftină este începe să devină mai puțin plauzibilă.
Un bun exemplu în acest sens este programul de locuințe solare din Bangladesh, care, până în anul 2016, a extins accesul la energie electrică la 4 milioane de locuințe (aproximativ 12% din populație). Acest lucru a oferit un acces mult mai rapid la unele servicii, precum iluminatul electric, decât dacă ar fi fost extinsă rețeaua electrică centralizată.
În mod similar, sistemele solare off-grid oferă acces la electricitate unui procent de aproximativ 7% din populația Ruandei. Multe dintre aceste sisteme sunt suficient de mari pentru a alimenta televizoare, diverse aparate și iluminatul public.
Desigur, inițiative ca acestea nu rezolvă complet problema accesului la energie. Pentru a furniza puterea necesară industriilor și tuturor utilizărilor casnice, sursele regenerabile de energie trebuie să fie utilizate la o scară mult mai mare. Acest lucru necesită și investiții în infrastructura rețelei. Este foarte important ca pe viitor să se evite repetarea experienței recente din Vietnam, unde investițiile în sistemele solare și eoliene au crescut rapid, dar multe centrale nu au putut funcționa la capacitate maximă din cauza constrângerilor de rețea.
Majoritatea țărilor cu venituri mici au emisii foarte mici de dioxid de carbon, iar prioritatea lor trebuie să fie extinderea sistemelor energetice pentru a sprijini dezvoltarea economică și accesul universal la energie. Combustibilii fosili nu ar trebui excluși în totalitate. Aceștia ar trebui să facă parte dintr-o strategie care să acorde prioritate investițiilor în sisteme cu emisii reduse de carbon. Asta înseamnă adesea crearea de reforme și reglementări, astfel încât opțiunile cu emisii reduse de carbon să nu fie dezavantajate.
