Mușchii vidrelor de mare au o capacitate de a transforma hrana direct în căldură mult mai mare decât orice alt animal de dimensiuni similare. Descoperirile explică modul în care aceste animale de mici dimensiuni își pot păstra temperatura corpului constantă chiar și în apele reci.
Majoritatea mamiferelor marine prezintă un strat gros de grăsime care le ajută să își păstreze temperatura corpului constantă. Vidrele de mare sunt mamifere relativ mici și care, de obicei, au o greutate cuprinsă între 14 și 45 de kilograme. În cazul acestora, doar aerul prins în blana lor are rol de strat izolator.
Acestea sunt mamifere cu cea mai densă blană. Totuși, acest lucru nu este suficient pentru a le menține calde, așa că ele trebuie să consume multă energie în acest sens. Rata lor metabolică este de aproximativ trei ori mai mare decât cea a unui mamifer de dimensiuni asemănătoare, aceasta fiind cea mai mare rată a unui mamifer care cântărește mai mult de un kilogram.
„Știam că aceste animale aveau o rată metabolică ridicată, dar nu eram prea siguri de unde provine această energie”, a declarat Traver Wright din cadrul Universității A&M Texas din College Station. Așadar, el și echipa sa au studiat mici bucăți de țesut muscular viu prelevate atât de la o serie de vidre de mare nordice (Enhydra lutris kenyoni), cât și de la un grup de vidre de sud (Enhydra lutris nereis). Pentru obținerea eșantioanelor nu a fost necesară uciderea unor animale. De exemplu, unele probe au provenit de la animale salvate, care au fost supuse unei intervenții chirurgicale pentru tratarea rănilor.
Mușchii generează căldură atunci când aceștia se mișcă. Deși multe animale prezintă un mecanism de tremurat, care se declanșează în momentul în care temperatura corpului scade sub o anumită valorare, tremuratul constant nu este o strategie excelentă pentru o creatură care trăiește și vânează în apele reci. În schimb, mitocondriile din interiorul celulelor musculare ale vidrelor produc căldură în mod direct.
Toate mitocondriile folosesc energia derivată din „arderea” alimentelor pentru a pompa protoni, creându-se un gradient de protoni. În mod normal, atunci când protonii revin în mitocondrii în timpul acestui proces, această energie potențială este utilizată pentru a produce o moleculă bogată în energie, denumită adenozin trifosfat (ATP). Aceasta stă la baza proceselor care necesită consum de energie, precum contracțiile musculare.
Cu toate acestea, în cazul vidrelor de mare, protonii pot reveni în mitocondrii fără a produce ATP, aceștia creând căldură fără ca mușchii să se miște. Deși în natură mai există unele animale care folosesc acest truc pentru a se încălzi, cercetătorii au descoperit faptul că vidrele de mare au o capacitate mult mai mare de a face acest lucru decât aproape toate celelalte creaturi.
„Într-adevăr, cu excepția unor șoareci foarte mici, capacitatea lor de a genera căldură este mai mare decât în cazul multor animale”, a declarat Wright.
Un proces similar are loc și în grăsimea brună, o formă de grăsime care este prezentă la unele animale, inclusiv la oameni. Totuși, vidrele de mare o cantitate mică de grăsime, iar mușchii lor reprezintă aproape jumătate din masa corporală a acestora. În cazul vidrelor care au o greutate mai mare de aproximativ 9 kilograme, doar mușchii lor scheletici pot genera suficientă căldură pentru a încălzi întregul corp.
Dezavantajul acestui proces este cantitatea de energie necesară. Vidrele de mare își petrec până la jumătate din zi hrănindu-se, acestea consumând zilnic până la un sfert din masa lor corporală în alimente pentru a-și putea menține acest ritm de viață alert.
