Conform unei estimări globale, pe Pământ există aproximativ 50 de miliarde de păsări sălbatice. Totuși, majoritatea speciilor sunt foarte rare.
Din totalul de specii de păsări sălbatice de pe planetă există doar patru specii care au o populație mai mare de un miliard. Vrăbiile de casă (Passer domesticus) sunt cele mai răspândite păsări de pe planetă. Acestea sunt urmate de graurii europeni (Sturnus vulgaris), pescărușii cu inel (Larus delawarensis) și rândunelele (Hirundo rustica). În schimb, 1180 de specii de păsări numără mai puțin de 5.000 indivizi fiecare.
„Fenomenul este denumit de unii cercetători hiper-dominanță. Acesta poate fi regăsit și în cazul florei din Amazonia sau în alte grupuri de plante. Acest lucru nu este surprinzător”, a declarat Corey Callaghan din cadrul Universității din New South Wales, Australia, care a condus cercetarea.
Cercetătorii au estimat că există aproximativ șase păsări sălbatice pentru fiecare om de pe planetă. În urmă cu 24 de ani, se estima faptul că pe planetă existau între 200 și 400 de miliarde de păsări nedomesticite. Decalajul mare dintre studii nu se datorează unei scăderi dramatice a numărului de păsări, acesta fiind explicat printr-o metodă mai sofisticată, care a folosit date cu privire la mai multe specii.
Callaghan și colegii săi au preluat date științifice cu privire la observarea păsărilor, care au fost raportate de cetățeni în baza de date online, eBird, pentru a construi un model care să estimeze numărul global al speciilor. Pentru a se asigura că modelul a funcționat corespunzător, aceștia au efectuat o încrucișare a rezultatelor obținute pentru 724 de specii cu alte surse de date riguroase cu privire la speciile de păsări studiate mai în detaliu. Modelul a fost apoi extrapolat pentru 9.700 de specii, ajungându-se astfel la o medie de 50 de miliarde de păsări sălbatice la nivel global.
„Observațiile științifice care stau la baza cercetării sunt atât punctul forte, cât și punctul slab al lucrării. eBird dispune de mai puține date cu privire la păsările care trăiesc în mediul tropical decât în cazul păsărilor din zonele temperate”, a declarat Richard Gregory din cadrul organizației caritabile Royal Society for the Protection of Birds.
De exemplu, țesătorul cu cioc roșu este uneori considerat ca fiind pasărea sălbatică cu cea mai mare populație de pe planetă. Totuși, în cadrul noii analize, populația acestuia este estimată la doar 95 de milioane de indivizi.
De asemenea, inițial, modelul a prezis faptul că, în prezent, ar exista aproximativ 500 de ciocănitori cu cioc de fildeș, chiar dacă se crede că această specie este dispărută. Această anomalie a fost cauzată de două observări eronate cu privire la specie în baza de date. Ulterior, datele au fost eliminate de către recenzori. Cu toate acestea, Callaghan este de părere că astfel de diferențe granulare pentru fiecare specie nu schimbă estimarea generală.
Callaghan a adăugat faptul că am putea îmbunătăți procesul de conservare al păsărilor prin efectuarea de cercetări suplimentare cu privire la motivele pentru care unele specii sunt rare (fie că este vorba doar de faptul că acestea au evoluat și trăiesc pe o singură insulă, fie din cauza activităților umane, precum defrișările).
