În cadrul unui sistem planetar, aflat la 897 de ani lumină distanță de Pământ, au fost observate două planete care orbitează în jurul unei stele care se rotește în sens opus.
Inițial, se presupunea că ecuatorul unei stele ar fi trebuit să se alinieze cu planul orbital al planetelor din acel sistem, deoarece, atât steaua, cât și planetele se formează din același nor molecular care se rotește. În consecință, steaua ar trebui să se învârtă în aceeași direcție cu orbita planetelor. Cu toate acestea, sistemul K2-290 nu respectă această regulă.
Sistemul K2-290 este format din trei stele și conține două planete care orbitează în jurul stelei principale, K2-290 A.
Simon Albrecht și colegii acestuia din cadrul Universității Aarhus din Danemarca au constatat faptul că, în comparație cu orbita ambelor planete, axa de rotație a lui K2-290 A este înclinată cu aproximativ 124 de grade. Asta înseamnă că steaua se rotește, de fapt, în direcția opusă față de orbita celor două planete.
Prin comparație, în cadrul sistemul nostru solar, în comparație cu orbitele planetare, axa de rotație a Soarelui este înclinată cu aproximativ 6 grade, ceea ce înseamnă că planetele orbitează aproximativ în aceeași direcție în care soarele se rotește.
Diferența de aliniere observată în cadrul K2-290 a fost observată anterior și în cadrul altor sisteme planetare. O teorie a acestui fenomen este că turbulențele din timpul formării stelelor ar putea provoca nealinieri între o stea și planetele sale.
Totuși, sistemul K2-290 este unic prin faptul că ambele planete orbitează în același plan. Acest fenomen sugerează faptul că s-a întâmplat ceva neobișnuit la începutul formării sistemului planetar, atunci când norul molecular, care se învârtea, a evoluat pentru a forma o stea înconjurată de un disc protoplanetar, în cadrul căruia s-au format cele două planete.
„Faptul că planetele par să fie coplanare poate însemna faptul că discul a fost factorul care le-a determinat să migreze, și nu un mecanism dinamic violent. Așadar, în primul rând, trebuie să analizăm modul în care discul de formare a planetelor a ajuns la acea înclinație,” a declarat Chris Watson din cadrul Queen’s University din Belfast, Marea Britanie.
Albrecht și colegii săi sunt de părere că întregul sistem a devenit nealiniat din cauza prezenței unei stele însoțitoare, K2-290 B, care ar fi putut exercita forțe gravitaționale care au deplasat discul.
