Așa-numitele cercuri ale zânelor, ce se regăsesc în Namibia și Australia, reprezintă pete de pământ sterp, în jurul cărora cresc inele de iarbă. Inelele tranzitorii de plante, regăsite în mlaștinile sărate din China, ar putea ajuta la explicarea apariției acestor tipare, ce se formează în mod natural și pot fi indicatori ai ecosistemelor ce dezvoltă reziliență la schimbările climatice.
În cadrul cercetărilor anterioare s-a arătat faptul că unele tipare de auto-organizare din natură oferă informații cu privire la rezistența ecosistemului. Totuși, cele temporare, care își schimbă forma în timp, spre exemplu, de la pete, la inele iar apoi la inele concentrice, nu au fost studiate la fel de mult ca cele permanente, precum „cercurile zânelor” care rămân, în mare parte, neschimbate.
Pentru a afla mai multe informații în acest sens, Li-Xia Zhao și colegii acestuia din cadrul Universității de Est din China au prelevat probe de sedimente și plante din inele tranzitorii din cadrul mlaștinilor sărate din Shanghai. Inelele erau formate din două specii de plante, Scirpus mariqueter și Spartina alterniflora și aveau, în general, dimensiuni cuprinse între 10 și 100 de metri. În comparație cu probele prelevate de pe marginile inelelor, probele din centru au prezentat concentrații mai mari de sulfuri, care pot provoca moartea plantelor. De asemenea, probele din centrul inelelor au prezentat o cantitate mai mică de azot în sol, ceea ce poate limita creșterea plantelor.
Aceste variații din diferitele zone din fiecare inel sunt provocate de creșterea și descompunerea plantelor. Modelele computerizate ale cercetătorilor arată că, atât epuizarea nutrienților, cât și creșterea nivelului de sulf ar putea conduce, inițial, la moartea vegetației din centru.
Aceste modele ciudate de iarbă nu sunt doar obiective interesante de privit, ci și indicatori ai faptului că mediul se poate reface mult mai ușor. Modelele cercetătorilor arată că ecosistemele ce prezintă inele tranzitorii se pot recupera după perturbări precum stimulii naturali din mediu (de exemplu, lipsa de oxigen din sedimente), revenind la starea lor anterioară de două ori mai rapid decât cele ce prezintă tipare de inele permanente.
Pe măsură ce schimbările climatice se intensifică, înțelegerea dinamicii tiparelor tranzitorii ar putea fi utilă. „Aceste tipare ne arată care sunt factorii limitativi ai vegetației. Putem determina factorii care produc expansiunea mlaștinilor sărate și, astfel, putem interveni pentru a ajuta la refacerea mediilor. Aceste ecosisteme sunt foarte importante deoarece absorb emisiile de carbon din atmosferă”, a declarat Johan van de Koppel, membru al echipei în cadrul Universității din Groningen, Olanda.
