Camerele digitale ar putea deveni mai eficiente cu ajutorul unui senzor, care imită modul în care un ochi uman răspunde la lumină. Acest lucru ar putea îmbunătăți diferite sisteme vizuale utilizate în industrii, de exemplu, în cadrul vehiculelor autonome și roboților.
Unele camere moderne sunt construite în jurul dispozitivelor cu cuplaj de sarcină (CCD), care produc o tensiune atunci când asupra loc acționează o radiație luminoasă. Lumina continuă produce un semnal continuu. În schimb, celulele fotosensibile, ale retinei ochiului uman, produc un vârf de tensiune la interacțiunea inițială cu lumina, reacționând în continuare doar atunci când intensitatea luminii se schimbă. Din acest motiv, sistemul biologic este mai eficient în ceea ce privește prelucrarea informațiilor.
John Labram și echipa acestuia din cadrul Universității de Stat din Oregon au replicat senzorul biologic cu ajutorul unui material sensibil la lumină, care își schimbă capacitatea atunci când este iluminat. Materialul poartă denumirea de perovskit. Amplasat între doi electrozi, pe măsură ce acesta se încarcă și se descarcă, stratul de perovskit produce o tensiune de vârf atunci când este iluminat. Totuși, acesta nu mai produce nici un răspuns, până când are loc o schimbare a intensității luminii.
Compresia datelor, obținute cu ajutorul configurației asemănătoare retinei, înlocuiește procesarea digitală împovărătoare, întâlnită adesea în cazul smartphone-urilor, aceasta necesitând timpi îndelungați de procesare și consum de energie. „Există un singur pixel, al cărui rol ar necesita, în mod normal, un microprocesor. Acest dispozitiv poate fi privit ca o parte a efortului continuu de a proiecta anumite tipuri de electronice care să funcționeze asemănător oamenilor”, a declarat Labram.
El este de părere că acești senzori de tip retină ar putea permite, în cele din urmă, sistemelor IA să observe scene în mișcare și să învețe în timp real. Pe termen scurt, acestea ar putea ajuta la îmbunătățirea sistemelor vizuale inteligente, implementate, de exemplu, în cadrul autoturismelor autonome și a roboților, datorită manipulării rapide a datelor vizuale.
„Ideea de a folosi circuite cu complexitate foarte scăzută pentru a implementa funcții, precum sensibilitatea la orientare, ar permite procesarea vizuală cu ajutorul unor cipuri, cu specificații relativ scăzute”, a declarat Anil Anthony Bharath din cadrul Imperial College London.
Cu toate acestea, Bharath este de părere că tehnologia va fi viabilă numai dacă poate fi transpusă în dispozitive cu costuri reduse, care conferă suficiente avantaje în ceea ce privește orientarea vizuală.
În prezent, echipa lui Labram lucrează la asamblarea unei matrici de senzori, ce vor transmite informațiile procesate către o rețea neuronală, pentru a crea un sistem vizual biologic complet.
