În proporție de 19% din recifele de corali de pe glob, rechinii dispar fără urmă. Potrivit unei noi analize, acesta este cel mai mare declin al rechinilor înregistrat vreodată. Studiul sugerează faptul că pescuitul excesiv, condus în mare parte de populații umane dense și de o guvernare precară, au făcut ca prădătorii oceanului să „dispară” din apele a opt țări. Însă, unele recife au avut un număr ridicat de rechini, ceea ce sugerează că măsurile de conservare pot funcționa.
„Acest studiu este un tur de forță”, precizează Nick Dulvy, biolog conservator în cadrul Universității Simon Fraser. „Este cel mai cuprinzător studiu realizat vreodată, pentru a analiza numărul rechinilor”, adaugă Ellen Pikitch, biolog marin în cadrul Universității Stony Brook. Ambele susțin că pescuitul a epuizat profund populațiile de rechini, în multe locuri.
La fel ca alte animale mari, rechinii sunt vulnerabili la pescuitul excesiv, deoarece cresc încet și au un număr redus de urmași. Cererea de carne de rechin a crescut, datorită unei clase mijlocii asiatice, aflate în plină expansiune. În alte locuri, comunitățile de pescuit consumă mai multă carne de rechin, din cauza numărului redus al biodiversității. Cercetătorii știu că populațiile de rechini au scăzut în multe locuri, însă aceste studii sunt greu de comparat.
În anul 2015, biologii marini Mike Heithaus și Demian Chapman, din cadrul Universității Internaționale din Florida, au început o colaborare la scară mare, numită Global FinPrint. Obiectivul proiectului a fost să examineze, într-un mod standardizat, toate speciile de rechini din lume, cum ar fi rechinii tigru și ciocan. Grupul s-a concentrat pe rechinii de recif, deoarece sunt mai ușor de observat decât alte specii, precum rechinii albaștri și rechinii balenă, care cutreieră liberi marea. Mai mult de 120 de oameni de știință au coordonat sondaje asupra recifelor de corali din diferite părți ale lumii. În zeci de locuri de pe fiecare recif, cercetătorii au coborât camere video atașate de stâlpi, la o distanță de 1,5 metri lungime, cu momeală situată la capătul stâlpului.
După 3 ani, echipa a analizat mii de videoclipuri din 371 de recife tropicale. Au contribuit peste 700 de voluntari, mulți dintre ei fiind studenți universitari, care studiază științele marine.
Echipa a relatat pentru revista Nature faptul că, în proporție de 19% din recifele eșantionate, niciun rechin nu a fost surprins în videoclip. „Este destul de sumbru, dar nu complet neașteptat”, spune Sonja Fordham, președintele companiei Shark Advocates International, care nu a fost implicat în proiect. ,,Este posibil să fi existat câțiva rechini care nu au fost atrași de momeală, dar numărul redus al acestora sugerează că rechinii nu mai îndeplinesc un rol ecologic în aceste recifuri”, adaugă Aaron MacNeil, un ecologist de recif din cadrul Universității Dalhousie, care a condus eșantionarea.
De exemplu, nu toate recifele erau într-un stadiu dezastruos. Rechinii existau din abundență în Polinezia Franceză. „Este o utopie superbă, mai ales dacă sunteți în reciful de rechini”, spune MacNeil. La nivel mondial, din punctul de vedere al numărului de rechini, Bahamas se clasează pe primul loc, în timp ce Guam s-a clasat pe ultimul loc.
MacNeil a creat un model computerizat care a comparat un număr relativ mare al rechinilor de recif, pentru a afla ce tip de măsuri trebuie luate, pentru a putea ajuta la conservarea habitatului în care aceștia trăiesc. Modelul a avut în vedere potențialele amenințări, cum ar fi numărul de persoane care locuiesc în apropiere. Țările cu cel mai abundent număr de rechini s-au declarat a fi zone protejate. ,,Bahamas a interzis pescuitul de rechini timp de 30 de ani, descurcându-se extrem de bine în menținerea populației rechinilor de recif”, spune MacNeil.
O altă măsură eficientă este de a reglementa pescuitul, astfel încât rechinii să fie prinși mai rar, fie intenționat, fie accidental. Locurile care pun în pericol populația de rechini au reguli de pescuit slab reglementate sau slab aplicate, având o situație precară din punct de vedere financiar, ceea ce poate obliga comunitățile de pescuit să exploateze populațiile de rechini aflate în declin.
Conservarea speciei nu se poate face doar într-un singur mod, afirmă cercetătorii, iar analiza lor sugerează că unele măsuri de management au un potențial ridicat în anumite regiuni. De exemplu, ar fi benefică înlocuirea uneltelor de pescuit cu linie lungă, în care multe cârlige sunt lăsate un timp îndelungat în apă, cu un echipament care vizează anumite specii de pești. De asemenea, plasele mari care prind pește prin branhii sunt periculoase, deoarece sunt aproape invizibile pentru viața marină, prinzând aproape totul, inclusiv rechinii.
Deși proiectul Global FinPrint a luat sfârșit, cercetătorii intenționează să își folosească datele pentru a studia rolul ecologic al rechinilor și să examineze ce se întâmplă cu ecosistemul recifului, atunci când sunt eliminați. Rezultatele sunt deja utilizate pentru a revizui starea de conservare a diferitelor specii de rechini. „În mod substanțial, în următorul deceniu, trebuie să ne îndreptăm spre conservarea și recuperarea recifurilor de rechini, altfel vom avea probleme reale”, adaugă Dulvy.
