Este cunoscut faptul că exercițiile fizice au o contribuție benefică asupra activității cerebrale. Atât oamenii, cât și șoarecii care depun efort, se descurcă mai bine la testele cognitive. Din punct de vedere fizic, chiar și persoanele în vârstă care sunt active devin mai puțin predispuse la afecțiunea denumită demență. În prezent, o descoperire surprinzătoare, arată că sângele unui șoarece, care face efort fizic, poate întineri creierul unei persoane sedentare.
Acest efect indică existența unei proteine hepatice din sânge, care ar avea o contribuție mare în descoperirea unui astfel de medicament. Acesta poate să ofere creierului beneficiile exercițiului fizic pentru o persoană bătrână sau slabă, care este dependentă de pat sau de scaunul cu rotile.
„Creierul tău poate crede că te-ai antrenat, doar cu ceva introdus în sângele tău?”, întreabă cercetătorul, coordonatorul cercetării din cadru Universității din California, San Francisco (UCSF).
Studiul efectuat în laboratorul lui Saul Villeda, alături de alte cercetări, sugerează că sângele unui șoarece tânăr poate să întinerească creierul și mușchii unui șoarece bătrân. De atunci, unii oameni de știință si-au propus să găsească proteina specifică care explică beneficiile acestui „sânge tânăr”.
Absolventa Alana Horowitz și cercetătorul postdoctoral Xuelai Fan, din grupul lui Villeda, s-au întrebat dacă exercițiile fizice ar putea oferi beneficii similare.
Acest lucru a fost destul de ușor de testat. Cercetătorii au pus o roată într-o cușcă plină de șoareci, iar animalele, în mare parte inactive, au alergat foarte mult noaptea. Cercetătorii au colectat sânge de la șoarecii vârstnici, care aveau roata în cușcă. După o perioadă de șase săptămâni a avut loc transfuzia de sânge la alți șoareci bătrâni, care nu aveau roată în cușca lor.
Șoarecii sedentari au primit acest sânge, de opt ori, pe parcursul a trei săptămâni. Ei s-au descurcat aproape la fel de bine cu testele de învățare și memorie, cum ar fi navigarea printr-un labirint, precum șoarecii care făceau mișcare. Din punct de vedere fizic, un alt grup de șoareci sedentari, care primeau sânge de la șoareci la fel de bătrâni și inactivi, nu a avut niciun impuls. Rozătoarele care au obținut sângele de la șoarecii activi au avut de două ori mai mulți neuroni noi, în hipocamp, o regiune a creierului responsabilă de învățare și memorare. Echipa cercetătorului Villeda relatează noile descoperiri în revista Science.
După toate acestea, oamenii de știință au descoperit proteinele care se produc în sângele șoarecilor, în momentul în care se antrenează. Ele se adăpostesc într-o enzimă numită glicozilfosfatidilinositol fosfolipază D1 (Gpld1), produsă în ficatul rozătoarelor. În momentul în care oamenii de știință au injectat gena Gpld1 șoarecilor sedentari, pe cale intravenoasă, livrând-o în ficatul lor, acest lucru a contribuit atât de mult la progresul lor, încât rozătoarele au ajuns să atingă o performanța cognitivă semnificativă, ajutând la creșterea numărului neuronilor, după trei săptămâni. De asemenea, echipa a arătat că nivelurile de Gpld1 din sânge au fost semnificativ mai mari, la un grup de persoane în vârstă, care au făcut exerciții fizice, în mod regulat, față de cei care nu au făcut acest lucru. Astfel, se sugerează că rezultatele descoperite pe răzătoare sunt valabile și în cazul oamenilor.
Efectele enzimei Gpld1 crește potențialul activității cerebrale prin eliminarea anumitor proteine de la membranele mai multor tipuri de celule. Apoi, acele molecule eliberate intră în fluxul sanguin și scad inflamația și coagularea sângelui. Așadar, în cazul persoanelor în vârstă, procesele legate de demență și declin cognitiv se pot diminua. Echipa Villeda speră să găsească un medicament care să poată imita acest efect, fiind special creat pentru persoanelor în vârstă, care sunt prea fragile pentru a face exerciții fizice.
„Este foarte tentant”, spune cercetătorul specializat în biologie moleculară din cadrul Universității Princeton, Coleen Murphy, care studiază îmbătrânirea la viermi. „Întotdeauna ne dorim ca oamenii să facă mai mult sport, dar nu toți vor putea să facă acest lucru. Ar fi fantastic să putem oferi oamenilor această capacitate, printr-o simplă pastilă.”
Willard Freeman, din cadrul Universității din Oklahoma, sugerează că, un astfel de tratament sau chiar sângele provenit de la persoanele care depun efort fizic, ar putea ajuta și tinerii care nu pot depune efort. Totuși, el avertizează că echipa lui Villeda a descoperit doar o parte a unei multitudini de informații, încă nedescoperite. „Avem multe de învățat.”
