Misiunea europeană are scopul de a capta cele mai apropiate imagini cu Soarele. Oamenilor de știință li se va oferi prima vedere cu polii neexplorați ai stelei. Nava, numită „Solar Orbiter”, face parte dintr-un grup de misiuni, care prin intermediul telescoapelor va favoriza o nouă eră a cercetării solare.
Helen O’Brien, care gestionează magnetometrul de la Agenția Spațială Europeană (ESA), Solar Orbiter, și care este implicată și în programele NASA, spune că nimeni nu a fost capabil să obțină imagini atât de apropiate de soare până în prezent.
Pe 9 februarie 2020, nava spațială „Solar Orbiter”, în valoare de 500 de milioane € (550 de milioane $), va fi lansată din Cape Canaveral, Florida. În prima etapă a misiunii, care ar putea dura zece ani, nava va fi echipată cu zece instrumente și va călători pe orbita lui Mercur.
O’Brien spune că scopul său principal este de a investiga interacțiunile dintre Soare și heliosferă (bula activității soarelui în spațiu). „Este foarte important să aflăm modul în care energia se propagă de la suprafața acesteia către spațiul interplanetar.
Din ce în ce mai aproape
Nava spațială va fi plasată pe orbită, care o va aduce la doar 42 de milioane de kilometri sau 0,28 unități astronomice, fiind cea mai apropiată distanță la Soare (1 UA este distanța dintre Pământ și Soare). Va dura aproximativ doi ani până va ajunge pe această orbită, folosindu-se de sistemul gravitațional al planetei Venus.
Oamenii de știință speră, de asemenea, să utilizeze Solar Orbiter pentru a afla ce influențează vântul solar – fluxul de particule și plasmă care părăsește atmosfera exterioară a Soarelui, numită corona, la sute de kilometri pe secundă. Datorită proximității sale cu Soarele, nava spațială va putea lua măsurători exacte ale vântului solar și ale particulelor energetice, înainte de a fi modificate de călătoria lor prin spațiu.
Principala fază științifică a Solar Orbiter va începe în noiembrie 2021 și va dura patru ani. Dar dacă misiunea va fi extinsă, după cum speră oamenii de știință ESA, nava va intra într-o a doua fază, ceea ce i-ar permite să descrie polii Soarelui, pentru prima dată. Peste câțiva ani, controlorii de misiune ar ridica unghiul orbitei navei spațiale deasupra planului planetelor, folosind atracția gravitațională a planetei Venus. Atingând o înclinație maximă de 33 de grade deasupra planului planetar, acest lucru va permite navei să urce și peste Soare.
„Vom zbura treptat din planul ecliptic, iar asta ne va oferi vizionări de primă oră ale polilor solari”, spune Daniel Müller, fizician solar la Centrul European de Cercetări și Tehnologii Spațiale, Noordwijk, Olanda, care este și cercetător în cadrul proiectului actual. „Credem că este esențial, pentru o mai bună înțelegere a ciclului de activitate magnetică a Soarelui, deoarece pe o perioadă de 11 ani, polaritatea magnetică a Soarelui se schimbă, iar polul nord devine polul sud.” Într-o misiune anterioară, nava spațială de la ESA și NASA, Ulysses, a zburat peste poli în anul 1990 și în anul 2000, dar nu a avut nicio cameră.
Majoritatea instrumentelor solare ale navei se află în spatele unui scut din titan, cu o grosime de 40 de centimetri. Deși partea din față a acestui scut va suporta căldura de 500 °C, prin efectele vidului, instrumentele din spatele acestuia vor rămâne sub 50 °C.
Aceste instrumente includ mai multe aparate de fotografiat, care vor privi prin mici găuri în scutul de căldură, pentru a capta imagini ale Soarelui, mai aproape decât orice navă spațială din istorie. În spatele navei spațiale este un braț lung de 4,4 metri, care poartă instrumente precum magnetometrul, care va măsura câmpul magnetic al vântului solar.
Echipa
Solar Orbiter se îndreaptă către Soare după Parker Solar Probe, lansat în august 2018, de către NASA. Nava va permite o apropiere foarte mare de Soare, doar 0,04 UA, dar nu are camere pentru a fotografia direct steaua.
Nicola Fox, director al heliofizicii în cadrul Direcției Misiune Științifică, care aparține de NASA, Washington DC, afirmă că sunt „două misiuni care merg pentru aceeași știință, dar folosesc, cu adevărat, metode diferite”.
Nour Raouafi, omul de știință al proiectului pentru „Parker Solar Probe”, care are sediul la Laboratorul de Fizică Aplicată al Universității Johns Hopkins din Laurel, Maryland, evidențiază faptul că nava spațială, împreună cu Telescopul Solar Daniel K. Inouye din Hawaii, care a lansat primele imagini luna trecută, va face parte dintr-o perioadă „fără precedent” în înțelegerea noastră despre Soare. „Următorul deceniu va fi perioada de aur a cercetării solare și heliofizice.”
