Cercetătorii din cadrul Colegiului Universitar din Londra (UCL) susțin că au descoperit întreaga structură a panoului frontal al unui dispozitiv mecanic complex din Grecia Antică, oferind o nouă înțelegere a modului în care acesta funcționa.
Mecanismul Antikythera a fost descoperit de scafandri, în anul 1901, în interiorul unei epave din perioada Imperiului Roman, în apropierea insulei mediteraneene Antikythera. Până în prezent, cercetătorii nu au înțeles pe deplin modul de funcționare al acestui dispozitiv.
Cu toate acestea, a fost descoperită doar o treime din componentele dispozitivului complex, cercetătorii necunoscând forma și scopul acestuia.
În cele din urmă, în anul 2008, cercetătorii din Marea Britanie și Grecia au descoperit componentele panoului posterior al mecanismului. Cadranele mecanismului erau folosite pentru a urmări ciclurile Lunii, eclipsele solare și datele mai multor evenimente atletice panhelenice, inclusiv Jocurile Olimpice Antice. Cu toate acestea, sistemul de angrenaje a panoului frontal a rămas până acum un mister.
Oamenii de știință din cadrul Colegiului Universitar din Londra susțin că au deslușit acest puzzle 3D complex, prin intermediul modelării computerizate, ajungându-se cu un pas mai aproape de înțelegerea deplină a mecanismului Antikythera și cât de precis era acesta în urmărirea evenimentelor astronomice.
„Modelul nostru este primul de acest fel care se conformează tuturor dovezilor fizice și se potrivește cu descrierile din inscripțiile științifice gravate pe mecanism”, a declarat autorul principal, prof. Tony Freeth.
Cel mai mare fragment care a rezista în timp, numit Fragment A, prezintă caracteristici ale rulmenților, stâlpilor și blocurilor. Un alt fragment, cunoscut sub numele de Fragment D, prezintă un disc inexplicabil, un angrenaj cu 63 de dinți și o placă.
Inscripțiile de pe panoul posterior includ descrieri ale cosmosului, în cee ace privește planetele care se deplasează pe orbite. În cadrul acestor descrieri, planetele sunt indicate de mărgele, pe care oamenii de știință și-au propus să le reconstruiască.
Folosind datele anterioare cu raze X și o metodă matematică greacă veche, au putut explica modul în care au fost obținute ciclurile planetelor Venus și Saturn, precum și reconstrucția ciclurilor tuturor celorlalte planete, unde lipseau fragmente.
Folosind datele anterioare din analizele cu raze X și o metodă matematică greacă veche, au putut explica modul în care au fost teoretizate ciclurile planetelor Venus și Saturn, precum și completarea datelor despre ciclurile tuturor celorlalte planete, unde lipseau dovezile.
