Cât de confortabil te-ai simți plimbându-te cu un cip implantat, criptat cu informațiile tale personale? Identificarea prin radiofrecvență (RFID) nu reprezintă o revelație tehnologică recentă, aceasta fiind dezvoltată în anii 1970. În prezent, această tehnologie este utilizată pe scară largă, sub forma unor cipuri implantate sub pielea animalelor de companie, etichete pentru urmărirea produselor sau utilizată în cadrul cardurilor de securitate. Cu toate acestea, în ultimii ani a existat o tendință în creștere în ceea ce privește implantarea cipurilor sub pielea mâinilor oamenilor.
Tehnologia RFID a permis dezvoltarea de cipuri de comunicare în câmp apropiat (NFC), implantabile la om. În interiorul capsulei implantabile, fiecare având aproximativ aceeași dimensiune ca cea a unui bob de orez, un microcip stochează date, așteptând să fie descifrat de un cititor extern. Când este scanat de cititor, cipul intern transmite undele radio înapoi către cititor, care sunt apoi transformate în date utile. Datele citite oferă permisiuni de securitate la ușile blocate prin RFID și plăți fără contact. De asemenea, aceste cipuri au fost sugerate pentru implantarea la pacienții cu Alzheimer pentru a furniza informații medicale.
Dar cât de aproape suntem de a utiliza această tehnologie în viața noastră de zi cu zi? În anul 2017, o companie de tehnologie, numită Three Square Market din SUA, a devenit prima care a oferit microcipuri personalului său, ca o modalitate de a înlocui cardurile de securitate utilizate în mod obișnuit. 50 de angajați ai companiei au fost supuși procedurii, permițându-le nu numai să deschidă ușile, ci și să acceseze computerele și chiar să cumpere alimente și băuturi, fără a avea nevoie de un card de securitate sau card bancar.
Proiect Cyborg
În anul 1998, aplicarea tehnologiei RFID în modificarea umană a devenit realitate, atunci când profesorul inginer britanic Kevin Warwick și echipa sa, din cadrul Universității din Reading, au creat primul „cyborg”. Folosindu-se de el însuși ca primul subiect de testare care a primit un implant RFID, Warwick a fost supus unei intervenții chirurgicale prin care un transponder de siliciu a fost plasat în antebrațul acestuia. Chipul nou implantat i-a permis lui Warwick să meargă pe holurile departamentului de cibernetică și să acceseze ușile ușor, folosind semnătura unică a semnalului emis de cipul implantat. Pentru a duce tehnologia RFID cu un pas mai departe, în anul 2002 Warwick a suferit o nouă intervenție chirurgicală, prin intermediul căreia i s-au implantat 100 de electrozi în nervii brațului său. Această implantare i-a permis lui Warwick să controleze un scaun cu rotile și o mână artificială. Experimente controversate ale lui Warwick au deschis calea către înțelegerea modului în care corpul uman răspunde tehnologiei implantabile și aplicațiilor sale viitoare.
Virus digital
Corpul uman este, de obicei, bine pregătit pentru a combate infecția cu diferite virusuri, datorită sistemului imunitar complex. Cu toate acestea, prin implantarea sub piele a unor tehnologii precum cipurile RFID, am putea oferi, din greșeală, posibilitatea unui alt tip de virus care să ne infecteze corpul? Având posibilitatea de a stoca doar doi kilobyți de date, nu există prea mult spațiu pentru a integra un software antivirus sau de protecție pentru a opri hackerii să fure informațiile din cadrul cipurilor personale. Stând aproape de o mână implantată cu un cititor ar putea, pur și simplu, fura date, fără ca proprietarul să știe, aceasta fiind o teamă exprimată de mulți oameni în ultimii ani, în ceea ce privește plățile cu carduri fără contact. Cu toate acestea, în anul 2010, un cercetător din cadrul Universității din Reading și-a piratat în mod intenționat cipul RFID implantat, pentru a găzdui un malware, acesta fiind primul om care a fost infectat cu un virus computerizat. Deși, desigur, acest virus nu a avut niciun efect asupra sănătății sale, virusul ar putea fi transmis către cititoarele externe.