Cercetătorii și-au adresat următoarea întrebare: „Măștile de protecție pe care le utilizăm, cu scopul de a ne proteja împotriva contractării COVID-19, ne influențează modul în care ne comportăm unii cu alții?”. În cadrul acestui studiu se va analiza dacă purtarea măștilor de protecție poate afecta comunicare interumană.
Una dintre cele mai evidente schimbări sociale, aduse de pandemia COVID-19, o reprezintă purtarea măștilor de protecție de către toate persoanele, în public. Acest lucru este benefic, întrucât măștile de protecție ajută la limitarea răspândirii virusului.
Însă, pe măsură ce măștile devin o obișnuință, este interesant să luăm în considerare modul în care acestea afectează interacțiunea noastră.
În mare parte, expresivitatea joacă un rol important în comunicarea și interacțiunea interumană. Am evoluat chiar regiuni cerebrale dedicate recunoașterii fețelor. Deci, mascând jumătate din față, acest lucru nu va trece neobservat.
Oamenii trebuie să ia în considerare percepția cercetătorilor asupra utilizării măștilor înainte de pandemie. În mod invariabil, măștile au fost utilizate în situații care sugerau risc sau pericol de infectare, precum cazurile în care oamenii manipulează materiale sau deșeuri periculoase sau investighează scene de crimă.
De obicei, portretele televizate ale hoților și criminalilor violenți sunt afișate purtând o mască. Chiar și chirurgii și medicii stomatologi, cei care poartă în mod obișnuit măștile chirurgicale, fac acest lucru cu scopul de a ajuta oamenii, subliniind faptul că măștile sunt asociate cu starea de sănătate.
Un rezultat posibil în acest sens este acela că toți devenim prudenți, mai atenți la pericole. O prezență constantă a urmelor de amenințare, în mediul înconjurător, are efecte marcante asupra atenției și gândirii noastre.
În schimb, purtarea acestor măștii poate avea un efect negativ, în cazul oamenilor care prezintă un comportament anxios, mai puțin implicați și mai puțin receptivi la ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Pe de altă parte, faptul că toți oamenii se protejează prin purtarea unei măști pe ei înșiși, dar și pe cei din jur, le oferă acestora un sentiment de siguranță. Acest lucru sugerează faptul că totul este sub control și pericolul este redus la minimum. De asemenea, pot exista și dezavantaje. Studiile efectuate asupra căștilor de protecție pentru biciclete, menite să reducă pericolele pentru sănătate, au demonstrat că purtarea lor poate face, de cele multe ori, ca oamenii să-și asume mai multe riscuri.
Purtarea regulată a măștilor este foarte importantă pentru persoanele care își asumă riscurile de contractare a COVID-19. Cu toate acestea, măștile sunt un lucru foarte diferit față de căștile de protecție, fiind percepute diferit, însă mai există și un alt un aspect.
O preocupare evidentă cu privire la utilizarea acestor măști este efectul pe care îl au asupra comunicării. După cum a fost menționat, fețele noastre joacă un rol important în modul de comunicare, iar măștile reprezintă un impediment în acest sens. De aici pornesc probleme la nivel de înțelegere între emițător și receptor.
Desigur, este oarecum nepotrivit ca oamenii să renunțe brusc la toate normele sociale atunci când discută cu cineva, doar pentru că nu pot vedea o parte din fața persoanei respective.
Studiile efectuate asupra persoanelor care suferă de paralizie facială arată faptul că alții tind să le perceapă într-un mod negativ. Neputința de a citi expresiile faciale ale oamenilor pare să ne facă mai precauți, mai suspicioși.
Aceleași studii dezvăluie și faptul că cei cu paralizie facială tind să compenseze incapacitatea lor de a produce expresii faciale, prin exagerarea vocii și a limbajului corpului lor, transmițându-și emoțiile cu mișcări exuberante ale brațului, gesturi mari și accentuarea cuvintelor. În acest sens, acest lucru îi ajută pe alții să îi perceapă într-un mod mai pozitiv.
Este interesant să vedem dacă acest lucru se va întâmpla pe o scară socială mai mare, ajungând la afișarea emoțiilor, mai mult, prin intermediul corpului nostru, atunci când fețele noastre sunt acoperite. În mod special, acest lucru se întâmplă în Marea Britanie, o țară în care oamenii se mândresc adesea cu faptul că sunt rezervați și distanți.
În concluzie, oamenii reprezintă o specie incredibil de interactivă și este nevoie de mai mult decât un virus și măști pentru a ne opri comunicarea. Rămâne de văzut cum vom reuși să depășim aceste obstacole.
