Copii care se confruntă cu dificultăți, încă din primii ani de viață, dezvoltă rețelele neuronale asemănătoare adulților, iar procesul de îmbătrânire al acestora este mult mai lent. De asemenea, în cazul acestor copii, procesul de dezvoltare din perioada de pubertate durează mai mult timp.
Aceste informații au fost descoperite de Jonas Miller și colegii săi, de la Universitatea Stanford din California, într-un studiu realizat pe 214 copii cu vârste de peste doi ani. La începutul acestui studiu, tinerii cu vârste cuprinse între 9 și 13 ani, au fost întrebați dacă au experimentat sau au fost martorii unor experiențe stresante, precum un dezastru natural, un accident sau violența domestică.
De asemenea, au fost prelevate probe de salivă de la fiecare participant al studiului. Celulele prezente în probele prelevate au permis echipei lui Miller să examineze lungimea telomerilor – regiune de ADN repetitiv situat la capătul fiecărui cromozom, care se scurtează pe măsură ce îmbătrânim.
De asemenea, participanții au avut creierele scanate, în timp ce priveau imaginile unor chipuri adulte, exprimând diverse emoții. În acest sens, Miller și colegii săi au analizat modul în care amigdala acestora a interacționat cu cortexul prefrontal, parte a creierului care are rol în controlarea comportamentul cognitiv complex, dar și multe altele.
De regulă, la copii, amigdala și cortexul prefrontal tind să funcționeze împreună. Însă creierul adultului funcționează într-un mod diferit și anume, atunci când cortexul prefrontal este activ, acesta tinde să încetinească activitatea amigdalei. Acest lucru este considerat important, în ceea ce privește controlul emoțiilor noastre.
În cazul copiilor la care au fost identificați mai mulți factori de stres, s-a observat un anumit tipar al rețelelor neuronale specifice adulților. Acest tipar este asociat cu o îmbătrânire biologică mai lentă decât în mod obișnuit.
Doi ani mai târziu, echipa a examinat din nou copii participanți la studiu. În cazul celor care prezentau o activitate a creierului asemănătoare cu cea a adulților, s-a constatat faptul că etapa de pubertate s-a desfășurat mai lent, iar scurtarea telomerilor a fost mai pronunțată, în comparație cu ceilalți participanți.
Rezultatele studiului oferă un exemplu clar al modului în care, unele schimbări asociate cu factorii de stres din perioada copilăriei, ar putea avea un impact pozitiv asupra anumitor persoane. „Se pare că nu toate schimbările neuronale, asociate stresului, sunt dăunătoare, unele sunt chiar benefice”, a declarat Nuria Mackes de la Colegiul King din Londra.
Participanții acestui studiu sunt tineri sănătoși, care trăiesc în SUA, ai căror părinți le sunt mereu alături. Aceleași rezultate nu pot fi observate în cazul copiilor care supraviețuiesc maltratărilor sau greutăților extreme, a menționat Mackes.
Însă, rezultatele obținute nu înseamnă neapărat că acești copii vor fi mai rezistenți la afecțiunile mintale o data cu înaintarea în vârstă, avertizează Graeme Fairmad de la Universitatea din Bath, Marea Britanie.
