La începutul anului 2008, situația financiară globală s-a prăbușit. Corporațiile s-au focalizat pe țările din toată lumea pentru a-și vinde tehnologia și datele valoroase, ajungând să vândă până și informațiile private ale vieții urbane.
S-au asociat cu guverne pentru a promova ceva ce la suprafață arăta ca un beneficiu pentru locuitorii orașului. Acestea includ străzi mai sigure, aer mai curat, transport mai eficient, comunicare instantanee pentru toți și algoritmi care preiau responsabilitatea din mâinile oamenilor.
O altă poveste era la baza acestora. Orașele inteligente aprofundau supravegherea în masă și invadau viața privată a oamenilor.
Orașele inteligente sunt posibile datorită integrării a trei sisteme tehnologice numite „Noul Internet”. Aceste sunt: Internetul lucrurilor, Cloud computing și analiza datelor mari.
Prima se referă la senzori și dispozitive de procesare inserate în obiecte fizice uzuale și organisme, inclusiv în oameni.
Pentru oraș, asta înseamnă tehnologie de monitorizare și strângere de date încorporată în drumuri, trotuare, clădiri, străzi și stâlpi de iluminat, precum și în case, școli sau la locurile de muncă. Oriunde ar fi localizați, acești senzori formează o rețea a lucrurilor, care acumulează cantități vaste de informații, pe care le transmit către sisteme de cloud computing, pentru a fi stocate și procesate.
Într-un final, analizele de date mari fac posibilă folosirea informațiilor stocate. Spre exemplu, pentru mașinile care călătoresc pe autostrăzi sau pe străzile orașului, acestea ajută la procesarea informațiilor ce conduc la ajustarea semafoarelor sau pentru folosirea eficientă a benzilor pentru vehiculele cu prioritate.
De asemenea, poate folosi datele și imaginile adunate de senzorii plasați pe semafoare pentru a monitoriza locațiile unde crimele sunt o problemă serioasă.
Aceste trei sisteme tehnologice, conectate prin rețele de telecomunicații rapide, prin cabluri sau fără cabluri, formează infrastructura pentru ceea ce se presupune că va fi saltul către orașele inteligente.
Afacerea inteligentă
Rapoartele arată că industria tehnologiilor orașelor inteligente este pe cale să aibă o creștere uriașă. În urma unui studiu s-a dedus că piața orașelor inteligente va valora 2,75 trilioane de dolari până în 2023. În momentul de față, se estimează că sunt în jur de 600 de orașe inteligente pe glob.
Un rezultat al investițiilor în orașele inteligente este o creștere masivă a supravegherii. Un expert în confidențialitate spune: „Scopul orașului inteligent este acela de a colecta orice informație care poate fi colectată”. Majoritatea acestei colectări de date va avea loc fără a pătrunde în viața personală a oamenilor.
Supravegherea orașelor inteligente este omniprezentă, colectând date despre oameni precum: mersul pe trotuar, condusul pe șosele, parcarea mașinilor, cumpărături, muncă, joacă sau statul pe o bancă din parc. Orașul inteligent reduce pietonul la un simplu punct de colectare a datelor.
Pentru a se descurca cu seriile complexe de aplicații tehnologice urbane ce constituie orașele inteligente, companiile mari de tehnologii au îndemnat guvernul să construiască centre de monitorizare și facilități de luare a deciziilor.
IBM este prima companie care a reușit, construind aceste centre în Rio de Janeiro, acesta devenind un model global. Este numit Centrul Operațional Rio și seamănă cu o „cameră de război”. Acesta a fost înființat la sfârșitul anului 2010.
Centrul integrează departamentele cheie precum poliția, pompierii și utilitățile, făcând posibilă centralizarea datelor despre situațiile de urgență, vreme, trafic, electricitate, colectarea deșeurilor, reciclare, focare de boală, gaz și apă.
Tot aici există și o „cameră de criză”, unde primarul se întâlnește cu consilierii și iau decizii executive atunci când se confruntă cu amenințări la adresa securității.
Angajații centrului sunt aproximativ 70 de analiști, toți îmbrăcați în salopete albe, așezați în fața monitoarelor. Un monitor enorm cât un perete este divizat în mai multe pătrate, ce conțin filmări în timp real, primite de la camerele de supraveghere, împreună cu alte date.
Sateliții Google și hărțile cu vedere stradală sunt integrate în sistem, permițându-le analiștilor să observe date suplimentare. Astfel, au capacitatea de a localiza și identifica orice vehicul public, precum autobuzele urbane, în orice moment.
Localizarea are meritele sale, dar Centrul Rio este recunoscut pentru porțile sale înalte, securitate și pentru lipsa aproape completă de transparență. Datele de la dispozitivele de monitorizare intră într-un proces de luare a deciziilor centralizat, care nu are nicio dată de intrare cu caracter personal.
Centrul a stârnit controverse considerabile, deoarece a fost folosit pentru a monitoriza protestele împotriva Cupei Mondiale FIFA 2014 și a Jocurilor Olimpice din 2016, ambele ținute în Brazilia.
Fostul primar al orașului Rio de Janeiro, care a promovat proiectul, s-a lăudat într-un film promoțional despre aceste capacități de supraveghere: „centrul operațional ne permite să avem oameni care privesc orice colț al orașului 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână”.
Ideea unui centru de comandă centralizat pentru aplicațiile orașului inteligent s-au răspândit și în alte zone, dar aceasta nu este așa ușor de implementat. În 2014, companiile, incluzând Google, au convins orașul Oakland din California să creeze o rețea centralizată pentru a coordona poliția și celelalte operațiuni de supraveghere, numită, în mod ciudat, Centrul Domeniului de Conștientizare, dar protestele în masă au condus la anularea proiectului.
Conceptul de confidențialitate
Din ce în ce mai multe zone urbane sunt interesate de tehnologiile orașului inteligent. Municipiile mari precum San Diego, California sau mici, precum Richmond Hill, Ontario instalează noi sisteme de semafoare echipate să supravegheze timp de 24 de ore.
Guvernele observă beneficiile, incluzând îmbunătățirea administrării orașelor, reducerea costurilor, protecția cetățenilor și controlul populației fără locuință.
Companiile de tehnologii care s-au axat pe afacerile de dezvoltare urbană tind să profite de vânzarea și mentenanța echipamentelor, dar și de informațiile pe care le vând agenților de publicitate sau altor companii. Acestea oferă siguranța că datele cu caracter personal vor fi șterse înainte de a se realiza o tranzacție, dar nu este mereu eficient și nu oprește o companie să reobțină și să folosească o dată de acest tip.
Cu puțină protecție furnizată de sistemele legale din lume, cetățenii trebuie să se bazeze pe loialitatea guvernelor și a companiilor care se ocupă de aceste sisteme.
Publicul se teme că supravegherea și pierderea intimității personale sunt iminente, deoarece municipiile sunt sub o presiune intensă de a-și îmbunătății eficiența și de a lupta împotriva crimelor, dar și din cauză că firmele se așteaptă să genereze profit din datele colectate, pentru a acoperi investițiile masive pentru construirea orașelor inteligente.
