Cercetătorii au descoperit un grup de lilieci egipteni de fructe (Rousettus aegyptiacus), aflat centrul orașului Tel Aviv, care folosește ecolocația pentru a naviga în mijlocul zilei. Cu câțiva ani în urmă, unii membri ai echipei observaseră faptul că liliecii produceau clicuri în timp ce zburau în condiții de lumină slabă. Deși au o vedere foarte bună, sunetul pare să-i ajute pe acești lilieci să se hrănească și să navigheze mai bine.
Liliecii care sunt activi în timpul zilei sunt foarte rari. Din cele peste 1.400 de specii cunoscute, aproximativ 10 sunt diurne. În plus, majoritatea liliecilor diurni nu folosesc ecolocația în timpul zilei și se bazează pe vederea lor pentru a se hrăni și pentru a evita obstacolele.
De aceea, în urmă cu doi ani, un grup de cercetători din Tel Aviv a fost surprins când a observat un liliac zâmbind în timpul zilei. În timp ce analizau fotografiile din cel mai recent studiu al lor asupra liliecilor egipteni de fructe, aceștia au observat un liliac care avea gura ușor întredeschisă și care zâmbea.
„Dacă un liliac egiptean de fructe zâmbește înseamnă că acesta produce clicuri cu limba și gura este deschisă”, a declarat Ofri Eitan, un cercetător al liliecilor în cadrul Universității din Tel Aviv.
După ce s-au uitat și prin alte mii fotografii, Eitan și colegii săi au descoperit faptul că existau mai mulți lilieci care zâmbeau în plină zi. În anul 2015, echipa a demonstrat faptul că liliecii egipteni de fructe folosesc ecolocația în aer liber în diferite condiții de lumină scăzută, cel puțin ocazional. Cu toate acestea, la acel moment, cercetătorii nu observaseră faptul că liliecii foloseau ecolocația și în timpul orelor de amiază, când nivelurile de lumină sunt cele mai ridicate.
Oamenii de știință au început să teoretizeze frecvența acestui comportament. „Noi suntem de părere că liliecii de fructe folosesc rar ecolocația în plină zi”, a declarat echipa.
Cercetătorii și-au antrenat echipamentele de înregistrare video și acustică pe colonia lor de studiu, care se așază pe tavanul parcării subterane dintr-un mall din centrul orașului Tel Aviv. După ce au înregistrat aproximativ 500 de lilieci, cercetătorii au trebuit să recunoască că au greșit. Puțin peste 70% dintre lilieci au folosit ecolocația în mod regulat.
„Am fost surprinși să vedem asta”, a declarat Eitan.
După aceea, echipa a vrut să afle dacă liliecii au folosit ecolocația în timp ce căutau hrană, zburau și aterizau pe pomi fructiferi și se apropiau de o piscină artificială pentru a bea apă. Cercetătorii au descoperit faptul că toți liliecii au folosit ecolocația chiar și atunci când aveau bucăți mari de fructe în gură.
De asemenea, liliecii și-au crescut semnificativ ratele de clic înainte de a ateriza pe o creangă sau de a se apropia de piscină. Cu alte cuvinte, liliecii își intensificau ecolocația pe măsură ce se apropiau de obstacole periculoase pentru a evita să se ciocnească de ele sau să aterizeze prost.
„Ecolocația oferă o precizie mai bună în ceea ce privește estimarea distanței decât vederea și este, prin urmare, avantajoasă în momentul în care animalele zboară pe lângă diverse obstacole, precum copaci sau când aterizează”, au declarat cercetătorii.
De asemenea, în cadrul cercetările anterioare ale echipei s-a observat faptul că atunci când zboară prin zone în care nu există obstacole, liliecii nu produc clicuri, sugerându-se că animalele pot înceta să folosească ecolocația atunci nu au nevoie.
