Sunt anumite clase de galaxii cu adevărat diferite sau ele reprezintă unul și același lucru, privit din unghiuri diferite? Este posibil ca astronomii să fi rezolvat un vechi mister.
Galaxiile de dimensiuni mari au în centrul lor o gaură neagră supermasivă. Unele dintre aceste găuri negre expun, în mod activ, cantități uriașe de lumină, având energie mare în cosmos.
Astronomii împart unele dintre aceste galaxii active, care arată ca niște spirale normale, în două tipuri: Seyfert 1 și Seyfert 2. Galaxiile Seyfert 1 produc semnale luminoase distincte, în momentul în care mișcarea este produsă rapid, totul petrecându-se în afara găurii negre, pe când galaxiile Seyfert 2 nu produc aceste semnale.
De trei decenii, astronomii au bănuit că aceste două tipuri de galaxii ar putea fi, de fapt, aceleași, doar că le vedem din unghiuri diferite. Ei consideră că un inel prăfuit din jurul găurii negre ar putea ascunde anumite caracteristici, făcând ca o galaxie Seyfert 1 să apară ca o galaxie Seyfert 2.
Cu toate acestea, exista câteva galaxii care nu au permis o analiză concretă, neputând identifica caracteristicile mai sus menționate, aparent neavând niciun inel de praf. Acest lucru i-a făcut pe unii astronomi să creadă că ar putea exista într-adevăr, o clasă de „galaxii adevărate Seyfert 2”, ale căror caracteristici nu erau încă descoperite.
În ultima vreme, astronomii au exclus una dintre ultimele galaxii „adevărate Seyfert 2”, dovedind că a fost o galaxie Seyfert 1, până la urmă. Acest lucru însemnând că nu există galaxii Seyfert 2, ci doar galaxii Seyfert 1, privite din unghiuri diferite. Astronomii conduși de Stefano Bianchi, de la Universitatea Roma Tre din Italia, și-au publicat studiile în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society în data de 11 iulie 2019.
Caracteristici ascunse
Galaxiile Seyfert, privite în lumină, au forma unor spirale obișnuite. Când astronomii studiază aceste galaxii, utilizând energie de mare putere, precum razele X și lumină ultravioletă, miezurile lor se aprind ca niște focare, dezvoltând, astfel, găurile negre energetice care le alimentează centrele.
Atunci când astronomii se uită în detaliu la amprentele chimice ale galaxiilor, ei observă două subgrupuri, galaxii Seyfert 1 și Seyfert 2. Practic galaxiile Seyfert 2 sunt de fapt galaxii Seyfert 1, care au nucleele ascunse în spatele unui perete obscur de praf, care apare numai în anumite unghiuri, fiind în planul galaxiei, ca un disc, asemănător unei gogoși, având gaura neagră în centru.
Dar câtorva galaxii, în special cea numită NGC 3147, părea că le lipsesc semnalele provenite din mișcare rapidă, chiar în afara găurii negre, în timp ce, acestea nu prezentau niciun semn că ar avea discuri prăfuite, care să le ascundă. Acest lucru a făcut ca galaxia NGC 3147 să devină exemplul unei „adevărate” galaxii de tip Seyfert 2.
În prezent, folosind timp de o oră Telescopul Spațial Hubble al NASA, astronomii au observat semnalele lipsă de la galaxia NGC 3147. Datorită faptului că semnalele provenite erau atât de slabe, acestea au fost mascate de lumina strălucitoare a stelelor din apropiere, telescopul Hubble observându-le oricum.
Autorii subliniază că, din moment ce NGC 3147 a fost cel mai bun exemplu al unei galaxii „adevărate Seyfert 2”, acest nou studiu poate exclude existența lor în întregime. „Ceea ce este cel mai important pentru astronomi este simplificarea acestei ramuri moarte”, a menționat coautorul Robert Antonucci, într-un comunicat de presă.
Astronomilor li s-au acordat, pentru încă șase ore, telescopul Hubble, pentru a studia galaxia NGC 3147 în amănunt și pentru a descoperi secretele rămase cu privire la gaura sa neagră aflată în zona centrală.