Masa de aer polar nordic, o bandă de vânturi la mare altitudine, care înconjoară regiunea arctică și influențează climatul emisferei nordice, este prognozată să înceapă să se schimbe în mod semnificativ în anii 2060, dacă emisiile de seră rămân ridicate. Acest lucru va conduce la schimbări dramatice de temperatură și precipitații, în special în Europa.
„Acest lucru ar avea consecințe drastice pentru societate. Dar traiectoria finală a masei de aer este încă în mare măsură sub controlul nostru”, a declarat Matthew Osman din cadrul Universității din Arizona.
Osman susține faptul că observațiile directe ale acestei mase de aer polar au început în urmă cu câteva decenii, din cauza proliferării sateliților meteorologici, deci nu a fost clar modul în care încălzirea globală a afectat acest lucru.
În prezent, Osman și echipa sa au descoperit modul în care poziția medie și intensitatea fluxului masei de aer deasupra Atlanticului de Nord s-au schimbat în ultimii 1.250 de ani prin analiza miezurilor de gheață din Groenlanda. Poziția masei de aer determină urmărirea furtunilor deasupra Atlanticului de Nord, care la rândul său determină temperatura Groenlandei și cât de multă zăpadă cade acolo.
Rezultatele au arătat că poziția și intensitatea fluxului masei de aer variază în mod natural foarte mult. „Se pare că este destul de aleatoriu”, a declarat Osman. Deoarece există atât de multă variabilitate, încălzirea globală nu a avut încă un efect distinct. Situația este ca și cum ai fi pe o plajă când mareea revine – dacă valurile din larg sunt mari, este nevoie de timp înainte ca valul să fie evident.
Dar modelele climatice prognozează că masa de aer se va deplasa spre nord, pe măsură ce temperatura globală crește și gradientul de temperatură dintre zona arctică și latitudinile inferioare scad. Descoperirile lui Osman sugerează că acest efect va începe să devină evident în jurul anului 2060. Până în anul 2100, poziția medie a fluxului de aer ar putea fi situat cu 1 până la 3 grade mai la nord în scenarii cu emisii ridicate.
Acest lucru ar avea un efect dramatic asupra Europei, regiunile sudice devenind și mai uscate și cu atât mai multă ploaie sau ninsoare căzând peste părțile deja umede ale Scandinaviei. În scenariile cu emisii moderate, deplasarea spre nord este redusă la jumătate.
Efectele asupra Marii Britanii sunt mai greu de prezis deoarece depind mai degrabă de intensitate decât de poziția fluxului de aer, spune Osman.
Preconizările echipei de cercetători sugerează că poate exista un impact major chiar și în cazul unor variații naturale ale masei de aer și ar reprezenta cauza unor foamete în Europa. De exemplu, în anul 1374 și 1375 a existat o deplasare extremă spre nord a fluxului de aer, moment în care a existat secetă și foamete în jurul Mării Mediterane.
Intensitatea curentului masei de aer a fost neobișnuit de scăzută în anul 1740, când aproape jumătate de milion de oameni din Irlanda au murit din cauza foametei. Foametea a fost cauzată de precipitațiile de ploaie care au durat un an. Din secolul al IX-lea până în al XI-lea, intensitatea fluxului masei de aer a fost de doar 60% din medie, ceea ce a condus la temperaturi mai calde în Groenlanda. În acest timp, insula a fost colonizată de vikingi.
Unii cercetători consideră că încălzirea globală face deja curentul masei de aer să fie instabil, cu bucle mari care persistă zile sau săptămâni, conducând la extreme neobișnuite de căldură și frig. Studiul lui Osman a analizat mediile anuale și, prin urmare, nu este direct comparabil cu cercetarea care examinează perioade mult mai scurte, spune el.
