O serie de senzori wireless, care eu fost inspirați de semințele plutitoare, ar putea fi folosiți pentru a măsura diverși factori de mediu, precum pH-ul, dar ar putea avea și aplicații militare.
John Rogers și colegii acestuia din cadrul Universității Northwestern din Illinois au dezvoltat mai mulți senzori a căror formă este inspirată de un tip de semințe, precum cele de arțar, care se rotesc sau plutesc până la sol, astfel încât acesta să se poată dispersa pe o zonă mai mare. Deoarece senzorii au dimensiuni mai mici decât multe dintre semințele pe care le imită (unii având o lățime mai mică de un milimetru) și datorită faptului că ei pot fi eliberați de la înălțimi mult mai mari, dispozitivele pot rămâne în aer mai mult timp.
Până în prezent, echipa a creat mai multe timpuri de senzori. Aceștia pot detecta pH-ul mediului, metalele grele și expunerea la diferite lungimi de undă ale luminii. De asemenea, grupul intenționează să fabrice dispozitive care pot captura particule poluante în timpul zborului.
Aripile senzorilor sunt realizate dintr-un plastic special, aplicat pe un strat elastic întins. Componentele electronice mai grele sunt situate în mijlocul structurii. Senzorii pot fi fabricați pe foi plate, aceștia căpătând forma potrivită după ce sunt decupați (deoarece stratul inferior se strânge atunci când este făcută incizia).
Pentru a indica pH-ul, cele mai simple dispozitive produc doar o schimbare de culoare. De asemenea, echipa a creat o serie de dispozitive care transmit date prin frecvențe radio. Cu toate acestea, senzorii testați până în prezent sunt dotați cu o serie de circuite de comunicații în câmp apropiat, precum cele regăsite pe cardurile de credit fără contact. Asta înseamnă că senzorii ar putea funcționa numai dacă ei se află în apropierea unei surse de alimentare externe.
„Schemele de fabricație și proiectare sunt destul de versatile. Noi suntem de părere că acestea vor fi compatibile cu o gamă foarte largă de componente electronice”, a declarat Rogers.
„Dispersarea unui număr mare de senzori ar putea crea o problemă de poluare, cu excepția cazului în care aceștia vor fi biodegradabili. Rata de degradare ar putea fi adaptată în funcție de scopul lor”, a adăugat Rogers. Senzorii proiectați să funcționeze la sol sau în apă ar putea persista pentru o perioadă mai mare de timp, în timp ce senzorii pentru măsurarea proprietăților atmosferice s-ar putea degrada mult mai rapid.
„În teorie, senzorii ar putea fi folosiți și în alte scopuri, precum spionajul. Cu siguranță asta nu a fost intenția noastră. Echipa de cercetare nu a primit nicio finanțare din partea armatei sau a agențiilor de informații. Totuși, orice tehnologie nouă poate fi utilizată în scopuri nefaste”, a declarat Rogers.
