Răspunsul la această întrebare este afirmativ, însă acestea sunt halucinații convingătoare și adesea pot schimba viața persoanei în cauză. Peste tot în lume, oamenii care s-au aflat la un pas de moarte au raportat această experiență ca fiind o călătorie intensă prin tuneluri întunecate către o lumină puternică. Acest lucru este cauzat de activitatea excesivă din sistemul vizual al creierului, iar tunelurile similare pot fi induse de medicamente halucinogene.
Unii oameni se trezesc privind în jos spre corpul lor, într-o „experiență în afara corpului” (OBE), care este cauzată de perturbarea joncțiunii temporo-parietale, o parte a cortexului care controlează imaginea corpului nostru. Senzațiile „din afara corpului” pot fi induse prin stimularea artificială a acestui loc. Câteva dintre persoanele trecute prin această experiență au raportat faptul că vizitează alte lumi, pe care le interpretează ca fiind Raiul sau Iadul, însă acestea depind de cultura persoanei. Astfel, creștinii au tendința de a vedea pe Iisus sau Sf. Petru, hindușii îl pot vedea Ramdoots, iar budiștii pot raporta starea de existență bardo, o stare de tranziție între moarte și renaștere descrisă în Cartea tibetană a morților.
Majoritatea oamenilor consideră faptul că sufletul părăsește corpul în timpul experiențelor aproape de moarte și supraviețuiește după moarte, dar în 20 de ani de cercetare privind experiențele în afara corpului și aproape de moarte nu s-a descoperit nicio dovadă convingătoare privind acest lucru.
