Potrivit cercetărilor efectuate pe șoareci și pe o persoană cu limfom Hodgkin, temperaturile scăzute ar putea inhiba dezvoltarea celulelor canceroase.
Cercetătorii suspectează că expunerea la temperaturi scăzute determină celulele adipoase brune să ardă glucoza, sursa de energie dominantă a celulelor canceroase.
Unele tratamente existente pentru cancer perturbă absorbția de glucoză pentru a încetini sau a preveni creșterea tumorii. Totuși, acestea tind să fie administrate prin medicamente, și nu prin expunerea întregului corp la temperaturi scăzute. Totuși, comparativ cu terapiile ce implică temperaturi scăzute, medicamentele pot avea mai multe efecte secundare și regimuri de administrare complexe.
Pentru a testa potențialul terapiei la rece, Yihai Cao și colegii acestuia din cadrul Institutului Karolinska din Suedia au implantat cinci tipuri diferite de celule canceroase într-un grup de șoareci. După aceea, unele dintre rozătoare au fost expuse în mod continuu la temperaturi foarte scăzute, dar mai mari de 0°C, timp de 20 de zile.
Această expunere a activat țesutul adipos maro al șoarecilor, care arde glucoza, reducând aportul de energie al tumorilor.
Acești șoareci au continuat să aibă o inhibare considerabilă a tumorii și o rată de supraviețuire care a fost aproape dublă față de cea a șoarecilor care nu au primit niciun tratament.
„Acesta este ceva cu adevărat nou: terapia nu vizează direct celulele canceroase, ci mai degrabă modifică metabolismul global în organism pentru a afecta tumorile”, a declarat Cao.
Pentru a elimina posibilitatea ca suprimarea tumorii să se datoreze altui proces decât terapiei la rece, Cao și echipa sa au intervenit în mai multe moduri. După îndepărtarea chirurgicală a grăsimii brune a șoarecilor expuși la frig sau oprirea genei prin care grăsimea brună generează căldură, inhibarea tumorii nu a mai avut loc.
De asemenea, inhibarea a fost anulată atunci când șoarecii au fost hrăniți cu o dietă bogată în glucoză, ceea ce sugerează că dezvoltarea tumorilor a fost inhibată de lipsa de glucoză. În plus, echipa a efectuat o analiză genetică asupra tumorilor expuse la frig și a constatat o scădere a markerilor asociați cu consumul de glucoză.
Într-o a doua parte a experimentului, Cao și echipa sa au expus un grup de șase voluntari umani sănătoși la temperaturi de 16°C timp de 2 până la 6 ore pe zi pentru o perioadă de două săptămâni. Similar șoarecilor, țesutul adipos brun al voluntarilor a fost activat.
După aceea, cercetătorii au expus în mod continuu o persoană cu limfom Hodgkin la o temperatură de 22°C timp de șapte zile. Nu numai că grăsimea brună a fost activată, dar și tumorile subiectului au consumat mai puțină glucoză în această perioadă.
„Deși rezultatele sunt solide, vor fi necesare mai multe cercetări, atât pe animale, cât și pe oameni cu tumori”, a declarat Katiuscia Bianchi din cadrul Institutului Barts de Cancer din Londra.
Potrivit lui Saverio Tardito din cadrul Institutului Beatson din Glasgow, Regatul Unit, rezultatele sunt „uimitoare”. „Totuși, având în vedere faptul că tratamentul ar fi cel mai probabil administrat în combinație cu chimioterapia, acesta ar putea afecta negativ chimioterapia, ceea ce trebuie exclus înainte de efectuarea oricăror tratamente comune”, a adăugat el.
Cao admite că variația genetică a grăsimii brune a oamenilor și răspunsul acesteia la frig ar putea face tratamentul nepotrivit pentru unele persoane. De asemenea, persoanele cu cancer în stadiu avansat, care au slăbit deja, ar putea să nu poată risca să piardă mai multă greutate din cauza consumului de energie determinat de activarea grăsimii brune.