În urma unui experiment cu modele imprimate 3D, a fost descoperită înălțimea de la care oamenii pot sări în apă fără riscuri serioase de rănire.
Sunghwan Jung și colegii săi din cadrul Universității Cornell din New York au studiat forțele experimentate atunci când oamenii se lovesc de apă în urma săriturilor de la înălțime. Aceste forțe au fost studiate prin aruncarea într-un rezervor cu apă a unor modele imprimate 3D, reprezentând diferite posturi umane. Un scenariu a fost reprezentat de o persoană care se scufundă cu capul întâi și cu mâinile pe lângă corp. Un alt scenariu a fost dat de o persoană cu mâinile deasupra capului și palmele unite, iar în altul s-a reprezentat săritura în picioare. Fiecare model a fost echipat cu un senzor de forță și a fost filmat cu o cameră de mare viteză atunci când a sărit în apă.
Pentru a determina înălțimile nesigure pentru scufundări, cercetătorii au comparat forțele pe care le-au înregistrat cu cele despre care se știe că provoacă daune fizice oamenilor. Ei au descoperit că niveluri de forță riscante au fost înregistrate la săritorii cu capul întâi de la peste 8 metri, săritorii cu mâinile înainte de la peste 12 metri și săritorii în picioare de la peste 15 metri.
Jung susține că cea mai mare parte a forței care afectează corpul în timpul scufundării se datorează deplasării volumului de apă. Este ca și cum ai împinge degetele foarte repede într-un borcan cu miere – lichidul rezistă cu forță.
Oamenii s-au scufundat cu succes în apă de la înălțimi mult mai mari decât limitele date de studiu. De exemplu, Laso Schaller a doborât recordul pentru săritura de la cea mai mare înălțime în anul 2015, când a sărit de la 58,8 metri deasupra apei. Jung susține că pentru a executa astfel de sărituri extreme fără răni, săritorii trebuie să-și îndoaie mușchii potriviți pentru a-și face corpul mai rigid și mai strâns.
Leziunile de la nivelul capului și gâtului apar adesea atunci când săriturile merg prost, iar leziunile umărului și spatelui sunt frecvente, susține Nathaniel Jones din cadrul Centrului Medical al Universității Loyola din Illinois. „Săritorii în apă din cadrul Springboard fac în medie de la 100 până la 150 de scufundări pe zi, iar cei de pe platformă de la 50 până la 100 de scufundări pe zi. Făcând atât de multe scufundări îi pune în pericol prin multiple oportunități de accidentare”, spune el.
Jung spune că echipa sa vrea să experimenteze modele cu forme diferite pentru scufundări în zăpadă, mai degrabă decât în apă, cum ar fi cele pe care le execută unele vulpi.