Poluarea cu plastic ar putea perturba ecologia lacurilor și râurilor prin emanarea de substanțe chimice care determină dezvoltarea bacteriilor, dezechilibrând ecosistemul acvatic.
Eleanor Sheridan și colegii ei din cadrul Universității din Cambridge au comparat impactul compușilor chimici extrași din pungile de cumpărături vândute de diferite magazine. Bucățile de plastic au fost plasate în probe de apă prelevate din 29 de lacuri scandinave în anul 2019. Grupul a constatat faptul că bacteriile expuse la substanțele eliberate de plase s-au înmulțit, în medie, cu peste dublul ratei bacteriilor din probele martor de apă distilată.
Dacă efectul este replicat în sălbăticie, creșterea bacteriilor ar putea stimula rețeaua trofică acvatică, oferind hrană pentru alte organisme. Cu toate acestea, Sheridan este de părere că asta nu înseamnă că poluarea cu plastic este o veste bună pentru populațiile de pești din vârful lanțului trofic. „Da, unele specii de bacterii vor beneficia de aceste schimbări, dar aproape sigur va fi perturbat întregul echilibru al speciilor din ecosistem. Și asta nu este deloc un lucru bun”, a adăugat ea.
Deși echipa a bazat nivelurile de levigat din plastic pe concentrațiile regăsite într-un studiu al lacurilor elvețiene, cantitatea adăugată în experiment ar fi putut fi un punct favorabil, care ajută la înmulțirea bacteriilor. În cadrul altor studii s-a arătat faptul că unele concentrații mai mari pot fi toxice pentru bacterii.
Studiul vine cu câteva avertismente. Deși au fost testate lacuri de diferite dimensiuni, toate erau din Scandinavia. De asemenea, echipa nu a testat diferite concentrații de levigat și a studiat doar polietilena de joasă densitate (LDPE).
Cu toate acestea, LDPE provenită din plase este cel mai mare poluant al corpurilor de apă. „Oamenii ar trebui să fie conștienți de consecințele nedorite ale deșeurilor de plastic și să le împiedice să pătrundă în mediul mai larg. Suntem mult mai concentrați pe poluarea de la nivel macro și este important ca oamenii să fie conștienți de faptul că acest efect chimic asupra speciilor dintr-un ecosistem poate exista la scară mult mai mică”, a declarat Sheridan.