Un robot poate crea un model al lui însuși cu scopul de a-și planifica următoarele mișcări pentru atingerea unui obiectiv. Datorită acestei abilități, dezvoltatorii săi sunt de părere că robotul are conștiință de sine, o afirmație care poate părea controversată.
Pentru a efectua o sarcină, fiecare robot este antrenat într-un anumit fel. În majoritatea timpului, acest antrenament este realizat în cadrul unei simulări. Văzând ce trebuie să facă, roboții pot imita sarcina. Totuși, ei efectuează sarcina fără să înțeleagă de ce, fără să conștientizeze locul în care se află în spațiul fizic, aceștia bazându-se pe senzori pentru a încerca să reducă riscurile de coliziune. Asta înseamnă că roboții vor face adesea greșeli și se vor ciocni de obiectele din jurul lor.
„Este o capacitate foarte esențială a oamenilor, pe care noi o considerăm naturală”, a declarat Boyuan Chen din cadrul Universității Duke, Carolina de Nord.
„Mă străduiesc de ceva vreme să încerc să fac ca mașinile să înțeleagă ce sunt, adică nu să fie programate să asambleze o mașină sau un aspirator, ci să se gândească la ele însele”, a declarat co-autorul Hod Lipson din cadrul Universității Columbia, New York.
Lipson, Chen și colegii lor au încercat să facă asta plasând un braț robotizat într-un laborator, unde era înconjurat de patru camere la nivelul solului și o cameră deasupra acestuia. Camerele au transmis imagini video înapoi la o rețea neuronală profundă, o formă de IA, conectată la robot.
Timp de 3 ore, robotul s-a mișcat la întâmplare, iar rețeaua neuronală a primit informații despre mișcarea mecanică a brațului și a urmărit zonele în care acesta se deplasează în spațiu. Sistemul a generat 7888 de puncte de date, iar echipa a generat alte 10.000 de puncte de date printr-o simulare a robotului într-o versiune virtuală a mediului său. Pentru a testa capacitatea rețelei în ceea ce privește prezicerea locației brațului robotului în spațiu, sistemul a generat o grafică asemănătoare unui nor pentru a arăta unde „credea” că ar trebui să fie găsit brațul în timp ce acesta se mișcă. Algoritmul a avut o precizie de 1%, adică dacă spațiul de lucru avea o lățime de 1 metru, sistemul și-a estimat corect poziția cu o eroare de 1 centimetru.
Dacă rețeaua neuronală este considerată a fi parte a robotului în sine, aceasta sugerează că brațul are capacitatea de a afla unde se află fizic în orice moment.
„Pentru mine, aceasta este pentru prima dată în istoria roboticii când un robot este capabil să creeze un model mental al lui însuși. Deși este un pas mic, acesta este un semn al lucrurilor care vor urma”, a declarat Lipson.
În cadrul lucrării lor, cercetătorii descriu sistemul lor robot ca fiind „conștient de sine în spațiul 3D” atunci când vine vorba de planificarea unei acțiuni. Lipson este de părere că un robot care este conștient de sine într-un sens mai general, uman, ar putea fi creat în următorii 20 până la 30 de ani. Totuși, Chen susține faptul că atingerea unui nivel deplin de conștientizare de sine va dura mult mai mult. „Nu aș putea spune că robotul este deja pe deplin conștient de sine”, a adăugat el.
Alți cercetători sunt mai precauți și mai sceptici în ceea ce privește afirmațiile autorilor. „Deși există potențialul ca în cadrul unor cercetări ulterioare să se creeze aplicații utile, bazate pe această metodă, nu putem vorbi de conștientizare de sine. Computerul pur și simplu potrivește modelele de formă și de mișcare care se întâmplă să fie sub forma unui braț robot ce se mișcă”, a declarat Andrew Hundt din cadrul Institutului de Tehnologie din Georgia.
David Cameron din cadrul Universității din Sheffield, Marea Britanie, a declarat faptul că urmarea unei anumite căi pentru a îndeplini un obiectiv este ușor de realizat de roboți fără autopercepție. „Robotul care își modelează traiectoria către obiectiv este un prim pas cheie în crearea a ceva care se aseamănă cu percepția de sine”, a adăugat el.
Cu toate acestea, Cameron nu este sigur cu privire la informațiile publicate de Lipson, Chen și colegii lor cu privire la această percepție de sine „Un robot care se modelează în mod continuu, concomitent cu mișcarea, ar fi următorul mare pas către dezvoltarea unui sistem cu auto-percepție”, a adăugat el.