Medicamentele folosite pentru a trata afecțiuni precum tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și depresia pot scădea și apatia persoanelor care suferă de boala Alzheimer.
Ideea că această clasă de medicamente, denumită medicamente noradrenergice, poate fi utilă pentru tratarea bolii Alzheimer datează din anii 1980. În urma unor autopsii realizate la acea vreme pe mai multe persoane care au murit de Alzheimer s-a descoperit un nivel de deteriorare a unei părți a trunchiului cerebral, denumită locus coeruleus (LC). În acea regiune este produsă noradrenalina, un neurotransmițător important pentru atenție, învățare, memorie și alte funcții cognitive. Deoarece medicamentele noradrenergice cresc nivelul de noradrenalină, ele ar putea combate deficitele acestor funcții în cazul persoanelor cu Alzheimer.
„Cu toate acestea, după câteva încercări, în care oamenii de știință nu au reușit să producă rezultate convingătoare, interesul a dispărut”, a declarat Michael David din cadrul Colegiului Imperial din Londra.
De atunci, progresele în imagistică au permis cercetătorilor să măsoare deteriorarea LC în cazul pacienților vii și să încerce să determine modul în care această zonă poate produce simptomele respective.
Împreună cu dezvoltarea de noi medicamente noradrenergice, aceste progrese i-au determinat pe David și colegii săi să arunce o nouă privire asupra tratamentelor. Cercetătorii au colectat date din 19 studii clinice, care au inclus 1811 pacienți care sufereau fie de boala Alzheimer, fie de o afecțiune asociată cu deficiență cognitivă ușoară.
Ei au analizat 10 dintre studii și 1300 de pacienți pentru a evalua impactul medicamentelor asupra capacității cognitive generale, măsurate prin evaluări utilizate în mod obișnuit. Medicamentele au condus la îmbunătățiri modeste în comparație cu un tratament placebo: diferența medie standardizată, o măsură care permite cercetătorilor să compare rezultatele diferitelor tipuri de studii, a fost de 0,14. În comparație cu acest rezultat, inhibitorii de colinesterază, care sunt prescriși în mod obișnuit pentru a îmbunătăți funcția cognitivă, au avut un impact mai mare, înregistrându-se o diferență medie standardizată de 0,38 în cazul pacienților cu Alzheimer.
Pentru a analiza apatia, cercetătorii au analizat opt studii cu un total de 425 de pacienți. În cadrul acestora au fost măsurate schimbările în motivație folosind sisteme comune de notare. Astfel, medicamentele noradrenergice au condus la o îmbunătățire semnificativă: diferența medie standardizată a fost de 0,45.
„Apatia, sau pierderea motivației, este unul dintre cele mai comune și mai debilitante simptome ale persoanelor cu Alzheimer. În prezent, niciun medicament aprobat nu tratează acest aspect al afecțiunii”, a declarat David.
„Un tratament care ar putea îmbunătăți motivația, în special în cazul pacienților pentru care aceasta este o preocupare cu adevărat mare, ar putea fi extrem de util. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina care dintre aceste clase de medicamente ar putea fi cea mai eficientă. Analiza a inclus date despre 12 medicamente, fiecare dintre acestea având un impact diferit asupra creierului. De asemenea, nu este clar modul în care efectele lor pot varia în funcție de etapele bolii”, a declarat Jim Ray din cadrul Centrului pentru Cancer MD Anderson al Universității din Texas, care nu a fost implicat în cercetare.
„Deși, în prezent, sunt în curs de desfășurare mai multe studii clinice care au ca scop rezolvarea acestor întrebări, rezultatele vor fi disponibile abia peste câțiva ani. Este evident faptul că aceste medicamente nu sunt un leac. Totuși, ele ar putea prelungi viața persoanelor cu Alzheimer”, a declarat David.