Femeile aflate în etapa de postmenopauză, care au niveluri mai scăzute de estrogen și progesteron, sunt mai predispuse să sforăie, să respire neregulat și să gâfâie în timpul somnului. Toate acestea sunt simptome ale apneei în somn.
„Efectul acestor substanțe chimice înseamnă că terapia hormonală țintită s-ar putea dovedi utilă atât pentru aceste femei, cât și pentru partenerii lor. Deși femeile trăiesc, în medie, mai mult decât bărbații, în ultimii ani, calitatea vieții femeilor este relativ scăzută. Acest lucru este asociat în mod inerent cu profilul lor hormonal, scăzut în estrogeni. Sforăitul și problemele de respirație legate de somn sunt o povară suplimentară. Am bănuit de mult timp faptul că apneea în somn este legată de menopauză, adică momentul când nivelul hormonilor scade, iar menstruația încetează”, a declarat Kai Triebner din cadrul Universității din Bergen, Norvegia.
Deși câteva studii mici au indicat rolul specific al estrogenilor și al progesteronului, Triebner și colegii săi au vrut să testeze aceste teorii la o scară mai mare.
Echipa sa a intervievat 774 de femei cu vârste cuprinse între 40 și 67 de ani, care trăiesc în șapte țări europene, pentru a afla informații cu privire la sănătatea respiratorie și stilul lor de viață. De asemenea, echipa a efectuat o serie de examene clinice și a prelevat probe de sânge. Femeile au completat chestionare în care erau întrebate despre obiceiurile lor de somn și sănătate. Studiul nu a inclus bărbați trans pre sau post-menopauză.
„Aproape jumătate dintre femei au raportat faptul că au avut un „sforăit tulburător”, a declarat Triebner. În plus, 14% dintre participante au declarat faptul că au o respirație neregulată, iar 13% au afirmat că se sufocă în timpul somnului.
Analizele de sânge au arătat că nivelurile de estrogen și progesteron ale participanților au variat foarte mult, de la doar câteva unități pe litru până la zeci de mii de unități pe litru. Aceste variații au avut asocieri clare cu apneea în somn. Pe măsură ce nivelurile de estronă, un tip de estrogen, s-au dublat, femeile au avut cu 19% mai puține șanse de a sforăi. De asemenea, pe măsură ce nivelurile de progesteron s-au dublat, persoanele au avut cu 9% mai puține șanse de a sforăi.
În cadrul grupului de femei care sforăiau, a existat o scădere cu 20% a șanselor de a avea respirație neregulată pe măsură ce nivelul de estrogen s-a dublat. În plus, o dublare a nivelurilor de progesteron a fost legată de o probabilitate mai mică cu 12% de trezire din cauza sentimentului de sufocare.
Toate constatările au fost ajustate pentru stadiul de menopauză, vârsta, indicele de masă corporală, obiceiurile de fumat și mediul educațional al femeilor.
„Rezultatele au sens, mai ales având în vedere că anumite tipuri de estrogen sunt implicate în construirea mușchilor respiratori, iar progesteronul ajută la stimularea respirației. Apneea în somn este o afecțiune potențial gravă, care a fost legată de boli de inimă și accidente vascular cerebrale, iar sforăitul poate conduce la probleme de relație. Cred că un tratament hormonal individualizat după survenirea menopauzei ar putea îmbunătăți atât calitatea vieții multor femei cât și respirația în timpul somnului. Totuși, sunt necesare cercetări suplimentare. Ceea ce poate fi benefic pentru o femeie ar putea fi potențial dăunător pentru alta”, a declarat Triebner.