Copiii cu unele afecțiuni genetice rare, care pot provoca decesul la vârste foarte fragede, ar putea beneficia de o nouă terapie cu gene.
„Vindecăm copiii cu boli fatale. Este minunat”, a declarat Donald Kohn din cadrul Universității din California, Los Angeles.
Kohn și colegii săi testează o terapie genetică, în care genele ce provoacă boli sunt înlocuite cu versiuni sănătoase, pentru a trata deficiența de aderență a leucocitelor de tip 1 (LAD-1).
Această afecțiune rară apare atunci când celulele imune numite leucocite nu pot ajunge în zona în care există o rană. Astfel, infecțiile cutanate benigne devin cronice. De obicei, LAD-1 conduce la deces înainte de vârsta de 2 ani. În prezent, acest lucru poate fi prevenit cu ajutorul unui transplant de celule stem.
Terapia genică funcționează prin înlocuirea unei versiuni mutante a genei ITGB2, care este responsabilă pentru apariția LAD-1. Kohn și colegii săi preiau celulele stem din măduva osoasă a unui copil și introduc copii normale ale genei ITGB2 folosind un virus care a fost modificat pentru a nu induce reacții negative. După aceea, cercetătorii folosesc o doză mică de chimioterapie pentru a distruge măduva osoasă rămasă și pentru a introduce celulele modificate înapoi în corpul pacientului.
Începând cu anul 2019, nouă copii au beneficiat de terapia de substituție ITGB2, vârsta lor la inițierea tratamentului variind de la 5 luni la 9 ani. „În prezent, niciunul dintre acești copii nu se confruntă cu infecții cronice ale pielii sau plămânilor și duc o viață normală. Ei sunt la școală și nu mai iau antibiotice”, a deckarat Kohn.
Ewelina Mamcarz din cadrul Spitalului de Cercetare pentru Copii St. Jude din Memphis a prezentat rezultatele pozitive ale unei terapii genetice pentru imunodeficiența combinată severă legată de cromozomul X (X-SCID), o altă afecțiune imunitară rară, care, în lipsa unui transplant de celule stem, este fatală pentru copiii cu vârste mai mici de 2 ani.
Această terapie înlocuiește versiunea anormală a genei IL2RG care provoacă afecțiunea, folosind un virus pentru a furniza copii normale ale genei în celulele stem.
Începând cu anul 2016, 23 de sugari cu X-SCID au fost supuși la această terapie. Pacienții aveau o vârstă cuprinsă între 2 și 14 luni. „În prezent, toți au dezvoltat sisteme imunitare complet funcționale sau se așteaptă să o facă pe măsură ce tratamentul lor progresează. Toți sunt acasă cu familiile lor și nu sunt diferiți de ceilalți copii”, a declarat Mamcarz.
O terapie genică pentru o altă afecțiune rară, și anume gangliozidoza GM1 infantilă, care distruge progresiv celulele nervoase și care este, de obicei, fatală pentru copiii cu vârste mai mici de 10 ani, a fost prezentată de David Weinstein din cadrul companiei americane Passage Bio din Philadelphia.
Doi copii, care avea vârste de 15, respectiv 31 de luni la începutul tratamentului, au fost supuși la terapie în luna martie 2021. Pentru a înlocui versiunea anormală a genei GLB1, echipa lui Weinstein a injectat copii normale ale genei în lichidul cefalorahidian al copiilor prin intermediul unui virus.
Deși creierul copiilor cu gangliozidoză GM1 se micșorează progresiv, copilul mai mic a prezentat o creștere normală a creierului în urma terapiei genice. De asemenea, amândoi au învățat să meargă și să vorbească. De obicei, deși doar unii copii cu această afecțiune reușesc să facă acest lucru, aceștia își pierd capacitatea pe măsură ce boala progresează. Chiar dacă și copilul mai mare a prezentat îmbunătățiri, acestea nu au fost în aceeași măsură ca și în cazul celui mic. Acest lucru s-ar putea datora faptului că boala a fost într-un stadiu mai avansat în cazul pacientului mai mare.
Până în prezent, niciuna dintre cele trei terapii genetice nu a provocat niciun efect secundar grav.
Singurul tratament cunoscut, care are aceeași eficacitate, este transplantul de celule stem. Totuși, procedura necesită un donator compatibil, care poate fi greu de găsit.
De asemenea, transplantul de celule stem prezintă riscul de apariție a bolii „grefă contra gazdă”, o complicație care poate pune viața în pericol și care apare atunci când celulele transplantate atacă celulele primitorului.
„La începutul anilor 2000, terapiile genetice au căzut în dizgrație după ce unii pacienți au dezvoltat leucemie. Totuși, acest lucru s-a datorat virusului special de șoarece folosit pentru a transmite genele în celule”, a declarat Mamcarz.
În prezent, majoritatea grupurilor folosesc o formă inactivată a virusului HIV pentru a furniza genele. „Acesta este ca o cochilie pentru transportul genelor în celule”, a declarat Mamcarz. Deși acest tratament pare sigur și nu prezintă un risc de contractare a virusului HIV, toți copiii care primesc acest virus vor fi monitorizați cu atenție timp de cel puțin 15 ani pentru a se verifica dacă există un risc crescut de cancer, ceea ce este o cerință a Administrației SUA pentru Alimente și Medicamente pentru toate terapiile genice.