Pe Europa, una din lunile lui Jupiter, există o serie de creste paralele. În prezent, cercetătorii au găsit o caracteristică similară în Groenlanda și au folosit-o pentru a descoperi modul în care se formează astfel de creste. Aceste descoperiri ar putea ajuta la determinarea modului în care oceanul subteran de pe Europa interacționează cu învelișul său de gheață.
Deși Europa are mai multe perechi paralele de creste lungi, care se întind pe sute de kilometri și care au o înălțime de sute de metri, cercetătorilor le-a fost dificil să determine modul în care acestea au apărut din cauza faptului că nu există date directe despre ceea ce se întâmplă sub suprafață.
„În acest moment, structura învelișului de gheață este mister pentru noi. Aceste creste duble sunt cea mai comună caracteristică de suprafață pe care o vedem, așa că ele au potențialul de a fi o modalitate deosebit de bună de a înțelege în general învelișul de gheață”, a declarat Riley Culberg din cadrul Universității Stanford din California.
Culberg a observat o pereche similară de creste în imaginile satelit ale calotei de gheață din Groenlanda. El și colegii săi au analizat modul în care acestea s-au format și au descoperit faptul că ele sunt create de buzunarele de apă lichidă din calota de gheață. Atunci când o parte din acea apă îngheață din nou, dilatarea provoacă fisuri în pământ și induce o presiune asupra apei lichide rămase, care împinge în sus secțiunea reînghețată. Acest proces produce crestele paralele.
Dacă același proces creează și crestele observate de-a lungul Europei, asta înseamnă că există porțiuni mici cu apă lichidă în învelișul său de gheață cu o grosime de 20 până la 30 de kilometri. „Crestele duble sunt atât de comune pe suprafață, încât aceste bălți mici de apă trebuie să existe aproape peste tot”, a declarat Culberg.
Acest lucru ar putea fi bun pentru perspectiva existenței vieții pe Europa. „Dacă există o cantitate mare de apă lichidă aflată în apropiere de suprafața planetei, înseamnă că trebuie să existe un anumit schimb între ocean și suprafață. Acest tip de mișcare permite transportul de substanțe și căldură de care au nevoie formele de viață. Dacă există forme viață în oceanul Europei, atunci s-ar putea ca acestea să existe și în buzunarele de fluid de la suprafață”, a adăugat Culberg.