Claviculele unui făt uman cresc mai lent chiar înainte de naștere, procesul de creștere fiind reluat în timpul copilăriei timpurii. Acesta ar putea fi un compromis evolutiv, care permite umerilor relativ mari ai oamenilor să poată trece prin pelvis.
Umerii largi pot ajuta la echilibru, îmbunătățesc capacitatea de aruncare și eficientizează respirația. Totuși, un făt cu umerii mari reprezintă o problemă în timpul nașterii din cauza faptului că postura verticală a oamenilor a condus la dezvoltarea unui pelvis relativ îngust.
„Modelul de creștere recent descoperit, care încetinește dezvoltarea claviculelor umane în timpul sarcinii și accelerează procesul după naștere, pare să rezolve acest mister. Există două lucruri care îngreunează nașterea unui copil: un cap mare și umerii largi. Din moment ce nașterea este un proces periculos, este rațional să credem că oamenii au evoluat în așa fel încât au fost create o serie de mecanisme pentru ușura problema. În cadrul studiilor anterioare s-a arătat faptul că capetele fetușilor umani cresc într-un ritm rapid în uter până la un moment dat. Chiar înainte de naștere, acest proces de creștere încetinește, ceea ce este o tendință observată și la alte primate. Cu toate acestea, procesul de creștere al capetelor bebelușilor încep să încetinească foarte târziu în comparație cu alte primate”, a declarat Naoki Morimoto din cadrul Universității Kyoto din Japonia.
Pentru a afla dacă umerii cresc într-un mod similar, Morimoto și colegii săi au examinat scanările CT ale unui grup de 81 de oameni (Homo sapiens), 64 de cimpanzei (Pan troglodytes) și 31 de macaci japonezi (Macaca fuscata). Aproximativ jumătate dintre acești subiecți au fost fetuși aflați în diferite stadii de dezvoltare începând cu aproximativ începutul celui de-al doilea trimestru. Ceilalți subiecți erau sugari și adulți.
Echipa a măsurat lungimile diferitelor oase de la nivelul craniului, umerilor, brațelor, pelvisului, coapselor și coloanei vertebrale. „În general, dezvoltarea coloanei vertebrale nu este afectată de constrângerile de naștere, așa că aceasta servește ca o bază bună de comparație pentru ratele de creștere ale celorlalte oase”, a declarat Morimoto.
Cercetătorii au confirmat faptul că rata de creștere a craniului în cazul tuturor celor trei specii a scăzut chiar înainte de naștere. Alte oase, precum brațele și pelvisul, au avut o creștere constantă în uter. Totuși, rata de dezvoltare a acestora a crescut după naștere.
În ceea ce privește clavicula, cimpanzeii au prezentat o rată de creștere destul de constantă, iar claviculele macacilor au crescut constant înainte de naștere și apoi mai lent după naștere.
Cu toate acestea, claviculele umane au prezentat un model de creștere remarcabil. Rata de dezvoltare a acestora a scăzut cu aproximativ două luni înainte de naștere și apoi a crescut din nou în următorii cinci ani, creând ceea ce oamenii de știință numesc o „depresie de creștere”, care se potrivește perfect cu momentul în care umerii trebuie să treacă prin pelvis.
„În prezent, pur și simplu nu știm de ce acest model specific de dezvoltare a umerilor și nu alte mecanisme, precum o creștere mai lentă și mai stabilă, a evoluat la oameni ca un mijloc de a ușura nașterea. Trebuie să efectuăm studii suplimentare”, a declarat Mikaze Kawada, coautorul studiului din cadrul Universității din Kyoto.