Două bucăți dintr-un zid antic ar putea ilustra cele mai vechi dovezi ale calendarului Maya. Fragmentele conțin un punct și o linie desenate deasupra unui cap de cerb (acestea reprezentând una dintre datele din calendarul de 260 de zile) și provin dintr-un templu construit în urmă cu aproximativ 2300 de ani în ceea ce este, în prezent, Guatemala.
Mai multe comunități antice care au trăit în America, inclusiv aztecii, mayașii, mixtecii și zapotecii, au cuantificat timpul folosind cicluri de 13 zile notate cu numere, alături de cicluri de 20 de zile numite după zei. În cadrul acestui calendar, unei anumite zile i se atribuie atât un număr, cât și un nume. Astfel, se creează un ciclu complet cu 260 de zile unice. Istoricii sunt de părere că oamenii foloseau calendarul pentru a stabili ceremonii, pentru a marca date importante sau pentru a încerca să prezică evenimente viitoare.
Până în prezent, majoritatea dovezilor timpurii anterioare în ceea ce privește utilizarea calendarului de către acești oameni antici au fost descoperite în monumente de piatră care datează din jurul anului 100 î.Hr. În prezent, David Stuart și colegii acestuia din cadrul Universității Texas din Austin au descoperit o serie de dovezi, conform cărora poporul Maya ar fi folosit acest calendar cu peste un secol mai devreme.
În anul 2001, echipa a descoperit situl arheologic San Bartolo, care include o piramidă numită Las Pinturas. În urma realizării săpăturilor s-a descoperit faptul că mayașii au finalizat mai multe faze de construcție, structurile anterioare fiind, în cele din urmă, dărâmate pentru a forma fundațiile piramidei.
Atunci când sortau bucăți de ipsos colectate de la fundațiile piramidei, cercetătorii au realizat faptul că două bucăți se potrivesc perfect împreună și formează un simbol de dată.
„A fost uimitor. Credem că acesta este cel mai vechi exemplu de utilizare a calendarului Maya. Desenul corespundea zilei a șaptea Cerb”, a declarat Stuart.
Fragmentele provin de la rămășițele unei platforme lungi, care a fost probabil construită pentru a urmări atât evenimentele astronomice, precum și trecerea timpului. „Este posibil ca această platformă să fi fost utilizată ca un observator pentru a privi răsăritul sau alte corpuri astronomice de pe cer sau doar pentru a urmări trecerea timpul. Aceasta ar fi putut fi un fel de ceas arhitectural”, a declarat Stuart.
În urma datării cu radiocarbon s-a descoperit faptul că obiectele proveneau dintr-o perioadă cuprinsă între anii 300 și 200 î.Hr. Stuart este de părere că simbolurile au fost folosite pentru a indica data unui an nou. Totuși, este posibil ca acestea să fi fost folosite și pentru a face referire la o persoană sau o zeitate.
Cu toate acestea, unii arheologi se întreabă dacă aceasta este, într-adevăr, cea mai veche dovadă a calendarului de 260 de zile. Mary Pohl din cadrul Universității de Stat din Florida este de părere că o ștampilă cu role descoperită anterior în situl Tabasco din Mexic demonstrează faptul că această notație de dată a fost folosită în anul 500 î.Hr. Totuși, Stuart este de părere că simbolurile de pe ștampila respectivă nu sunt neapărat o formă de notare a datei comparabilă cu sistemul Maya.
„Deși dovezile timpurii ale calendarului au fost intens dezbătute, obiectele descoperite în cadrul acestui studiu sunt dovezi clare ale utilizării calendarului de 260 de zile. Aceasta este o descoperire foarte importantă”, a declarat Takeshi Inomata din cadrul Universității din Arizona.