Acasă Spațiu și Astronomie ANALIZAREA SOLULUI DE PE PARTEA ÎNTUNECATĂ A LUNII

ANALIZAREA SOLULUI DE PE PARTEA ÎNTUNECATĂ A LUNII

87
0
(c) AFP

Primul rover care a vizitat partea întunecată a Lunii, Yutu-2, a descoperit diferențe mari între solul din acea zonă și cel de pe partea vizibilă. Acestea includ o compoziție mai lipicioasă și o abundență mai mare de roci mici și cratere produse în urma impacturilor.

În ciuda numărului mare de misiuni de explorare a Lunii, cu și fără echipaj, partea îndepărtată a satelitului natural a rămas neexplorată din cauza dificultăților de comunicare cu Pământul. Totuși, în anul 2019, în cadrul misiunii Chang’e 4 a Chinei, roverul Yutu-2 a fost plasat pe Lună cu scopul de a cutreiera suprafața zonei îndepărtate.

În prezent, Liang Ding și colegii acestuia din cadrul Institutului de Tehnologie din Harbin, China, au descoperit o serie de informații cu privire la structura și caracteristicile solului de pe partea îndepărtată a Lunii. Acestea au fost determinate pe baza modului în care Yutu-2 s-a deplasat și a observațiilor pe care roverul le-a făcut folosind radarul și spectrometrele de la bord.

Cercetătorii au descoperit faptul că roverul nu a alunecat și derapat atât de mult pe cât s-ar fi așteptat să o facă pe partea vizibilă a Lunii, indicând faptul că zona respectivă a fost relativ plată. De asemenea, solul părea să se lipească de cele șase roți ale roverului, ceea ce înseamnă că acesta avea probabil o structură mai compactă.

Pe lângă faptul că această informație este utilă pentru proiectarea viitoarelor rover-uri lunare, înțelegerea compoziției solului și a distribuției rocilor poate oferi informații cu privire la istoria suprafeței lunare în sine.

„Descoperirea unei proporții mai mari de roci mici este probabil legată de vârsta suprafeței. Într-un interval de timp suficient de mare, o rocă mai mare poate fi redusă la doar câteva particule de dimensiuni milimetrice”, a declarat Lionel Wilson din cadrul Universității Lancaster, Marea Britanie.

De asemenea, roverul Yutu-2 a descoperit un material strălucitor, de culoare verde închis, la baza unui crater. Acesta este similar cu materialele sticloase regăsite în mostrele misiunii Apollo. Este pentru prima dată când unul dintre aceste minerale, probabil o rămășiță a unui impact anterior, a fost găsit in situ, pe Lună.

În plus, partea îndepărtată a Lunii este relativ silențioasă din punct de vedere electromagnetic, deoarece acesta blochează transmisiile Pământului, lucru care o face potrivită pentru astronomi. Construirea unor observatoare în acea zonă va necesita o cunoaștere profundă a compoziției solului și a suprafeței părții îndepărtate a Lunii, care ar putea fi explorată în cadrul unor misiuni viitoare.

„Explorarea părții îndepărtate este, într-adevăr, la început. Este o lume cu totul nouă. Avem multe de aflat despre partea îndepărtată a lunii; este foarte incitant”, a declarat Sara Russell din cadrul Muzeului de Istorie Naturală din Londra.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.