O pandemie este un nou focar al unei boli infecțioase, care afectează un număr semnificativ de oameni din majoritatea țărilor din întreaga lume.
Dacă omenirea ar putea opri toate infecțiile cu COVID-19 din întreaga lume, atunci virusul ar fi eradicat. Din păcate, eradicarea unei boli este incredibil de dificilă. Din punct de vedere istoric, acest lucru a fost realizat în cazul a două boli, mai exact variola și pesta bovină.
Cu toate acestea, dacă toate infecțiile cu virusul SARS-CoV-2 ar fi oprite la nivel local (adică la nivel de țară sau chiar de comunitate), atunci s-ar putea spune că boala a fost eliminată în acele regiuni. Virusul ar fi în continuare prezent la nivel global, dar acesta nu ar mai putea infecta nici o persoană din acea regiune. Dacă nu se realizează eradicarea sau eliminarea la nivel local, dar cazurile sunt reduse dramatic, atunci virusul ar putea deveni sporadic, acesta provocând infecții ocazionale și la niveluri scăzute.
Totuși, dacă transmiterea virusului va urma trendul ascendent din prezent, la un moment dat, nu se va mai forma un nou focar, ci o endemie, în care există rate regulate ridicate ale bolii, care pot fi comparabile ca număr cu ratele observate în timpul valurilor pandemice.
Deși nu există un moment definit în timp în care o pandemie devine endemică, aceasta tinde să apară atunci când numărul cazurilor se stabilizează pe o perioadă lungă de timp. Un exemplu de virus care a provocat o pandemie și care este responsabil în prezent pentru o endemie globală este HIV, virusul care provoacă SIDA. Astfel, termenul folosit pentru a descrie starea actuală a îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2 într-o țară este ghidat de numărul de cazuri, durata de circulație a bolii și stabilitatea numărului de cazuri în timp.
După cum s-a putut observa în țări precum Noua Zeelandă, eliminarea transmiterii bolii COVID-19 este posibilă și poate permite eliminarea majorității restricțiilor; cu toate acestea, riscul de reapariție a virusului în alte țări necesită supraveghere continuă și pregătirea corespunzătoare a organelor de sănătatea publică.
În schimb, alte țări au eliminat majoritatea sau toate restricțiile cu scopul de a obișnui populația cu virusul. Această circulație continuă a virusului riscă să suprasolicite sistemele de sănătate, provocând, în același timp, un impact semnificativ asupra sănătății celor infectați. De asemenea, boala provoacă efecte secundare pe termen lung. Cercetătorii estimează că aproximativ 14% dintre infecțiile cu virusul SARS-CoV-2 au ca rezultat simptome care persistă pe o perioadă de peste trei luni și sunt cunoscute sub numele de COVID pe termen lung.
Între aceste două extreme se află endemicitatea la nivel scăzut sau infecțiile sporadice. Unele virusuri comune se încadrează în această categorie (de exemplu, virusul rujeolei provoacă infecții sporadice). Dacă boala COVID-19 ar fi la un nivel scăzut endemic sau sporadic și ratele de vaccinare ar fi ridicate, restricțiile nu ar fi necesare pentru cea mai mare parte a populației. În schimb, echipele de sănătate publică ar trebui să investigheze și să limiteze orice focare apărute la nivel local.
Acțiunile din următoarele luni pot ajuta la reducerea numărului de noi infecții, sporind, în același timp, acoperirea vaccinurilor împotriva coronavirusului. Acest lucru ar putea permite eliminarea bolii COVID-19 sau ar putea facilita tranziția la o boală endemică sporadică sau de nivel scăzut, reducându-se presiunea pe sistemele de sănătate.