În dicționare, inteligența este descrisă ca fiind „abilitatea de a dobândi și aplica cunoștințe și abilități”. Totuși, din punct de vedere științific, evaluarea și definirea inteligenței este o temă intens dezbătută.
În ultimul timp au existat multe dezbateri cu privire la câte tipuri de inteligențe există în creierul uman. De exemplu, cercetătorii nu știu dacă oamenii posedă o inteligență generală, care este responsabilă de toate acțiunile, sau mai multe tipuri de inteligență, care sunt folosite pentru sarcini mai specifice, precum inteligența spațială, inteligența muzicală, inteligența lingvistică și așa mai departe.
Ambele modele au făcut obiectul multor studii. În prezent, deși dovezile înclină mai mult în favoarea existenței unei inteligențe generale, imaginea de ansamblu este mult mai nuanțată.
De asemenea, se pot face distincții între inteligența fluidă și cea cristalizată. Acesta din urmă se referă la informațiile cunoscute, la care o persoană are acces și care sunt stocate sub formă de amintiri. Prima este capacitatea ta de a folosi și aplica informații, fie că acestea sunt derivate din memorie, fie din ceea ce o persoană percepe în acel moment.
O persoană care reușește să câștige un concurs de întrebări datorită vastelor cunoștințe generale prezintă o inteligență cristalizată foarte bună. Alternativ, Sherlock Holmes, care folosește informațiile disponibile de la locul crimei, le combină cu propriile cunoștințe și le aplică unei situații pentru a găsi soluții și explicații, se bazează mai mult pe inteligența fluidă. Într-un fel, inteligența cristalizată se aseamănă cu un hard disk, iar cea fluidă cu un procesor.
Cercetările sugerează faptul că inteligența cristalizată continuă să se dezvolte atâta timp cât o persoană are un creier funcțional, în timp ce inteligența fluidă scade odată cu înaintarea în vârstă (adică pe măsură ce zonele complexe ale creierului se uzează în timp).
Deși există încă multe dezbateri cu privire la ceea ce înseamnă de fapt inteligența, puțini contestă faptul că genele joacă un rol important în acest sens. Acest lucru nu înseamnă că există o genă specifică, care determină nivelul de inteligență în mod direct. Mediul în care o persoană trăiește și se dezvoltă, educația și experiențele modelează intelectul acesteia. Cercetătorii sunt de acord cu privire la faptul că inteligența are o componentă ereditară. De asemenea, există o legătură suprarealistă între înălțime și inteligență, ceea ce înseamnă că oamenii înalți tind să fie, în medie, mai inteligenți.
Nivelul de inteligență este foarte greu identificat și măsurat. Pentru o perioadă lungă de timp, utilizarea și aplicarea testelor de IQ a fost înconjurată în controverse. La nivel global, există o mulțime de dezbateri cu privire la explicarea modului de funcționare a inteligenței, la factorii care o influențează și la măsurarea acesteia. Singurul lucru asupra căruia oricine poate fi de acord este acesta: IQ-ul și inteligența nu pot fi determinate prin analizarea modului în care o persoană rezolvă un puzzle rudimentar.