Un satelit a fost propulsat cu ajutorul unui combustibil pe bază de iod pentru prima dată. Iodul a avut rezultate mai bune decât combustibilul tradițional, mai exact xenonul. Testul a evidențiat utilitatea potențială a iodului pentru viitoarele misiuni spațiale.
Pentru a se deplasa în spațiu, navele spațiale folosesc sisteme de propulsie. Acestea ajută la schimbarea orbitei sau la evitarea coliziunilor. O parte cheie a sistemelor de propulsie este propulsorul, o substanță expulzată din nava spațială pentru ca aceasta să înceapă deplasarea.
În prezent, xenonul este principalul propulsor folosit în sistemele de propulsie electrică. Cu toate acesta, produsul chimic este rar, iar producția acestuia este costisitoare. În plus, fiind un gaz, xenonul trebuie depozitat la presiuni foarte mari, ceea ce necesită echipamente specializate.
Iodul are o masă atomică similară cu xenonul, dar este mai abundent în natură și mult mai ieftin. De asemenea, acesta poate fi stocat ca solid nepresurizat, ceea ce înseamnă că are potențialul de a simplifica proiectarea sateliților.
Dmytro Rafalskyi și colegii acestuia din cadrul ThrustMe, o companie de tehnologie spațială cu sediul în Franța, au dezvoltat un sistem de propulsie electrică, care utilizează iod.
Inițial, sistemul de propulsie încălzește un bloc solid de iod, transformându-l într-un gaz. Gazul este bombardat cu electroni de mare viteză, proces care îl transformă într-o plasmă de ioni de iod și electroni liberi. După aceea, hardware-ul încărcat negativ accelerează ionii de iod încărcați pozitiv din plasmă către evacuarea sistemului și propulsează nava spațială înainte.
Echipa a testat acest sistem de propulsie în spațiu pe un mic satelit CubeSat, care are o masă de 20 de kilograme. Satelitul a fost lansat la bordul unei rachete în data de 6 noiembrie 2020 și a fost plasat pe orbită la o altitudine de 480 de kilometri. Până la data de 28 februarie 2021, echipa a operat cu succes sistemul de 11 ori, efectuând o serie de manevre mici.
Grupul a descoperit faptul că sistemul pe bază de iod a depășit ușor sistemele cu xenon, acesta având o eficiență energetică generală mai mare, ceea ce arată viabilitatea iodului ca propulsor.
„Dacă dorim o explorare durabilă a spațiului, în care să nu creăm atât de multe deșeuri spațiale ca în ziua de azi, trebuie să implementăm sisteme de propulsie pe toți sateliții, chiar și pe cei mai mici. Acest lucru ar putea permite unui satelit să revină pe Pământ la sfârșitul vieții sale în loc să rămână în spațiu, iar iodul poate fi una dintre modalitățile de a atinge acest obiectiv. Există unele dificultăți care trebuie abordate. De exemplu, iodul reacționează cu majoritatea metalelor, așa că echipa a trebuit să folosească o serie de materiale ceramice și polimerice pentru a proteja componentele sistemului de propulsie. În plus, transformarea iodului solid în plasmă durează aproximativ 10 minute. Acest lucru ar putea deveni o problemă în cazul în care trebuie să fie efectuate manevre de urgență pentru a evita coliziunile pe orbită”, a declarat Rafalskyi.