TehnoȘtiri

EFECTELE DEZASTRELOR CARE AU AVUT LOC ÎN JAPONIA ÎN ANUL 2011 ASUPRA SĂNĂTĂȚII MINTALE A LOCALNICILOR

(c) BJ Warnick/Newscom/Alamy

Atât cutremurul cu magnitudinea de 9.0, cât și tsunami-ul rezultat, care au lovit Japonia în luna martie 2011, au ucis 20.000 de oameni și au lăsat fără locuințe peste 100.000 de copii. În prezent, există dovezi ale faptului că acestea ar fi putut contribui și la declinul cognitiv în cazul unor persoane.

Koichiro Shiba și colegii acestuia din cadrul Universității Harvard au dorit să afle dacă experimentarea directă a cutremurului și a tsunami-ului, precum și a sechelelor care au rămas în urma lor, a avut un efect asupra declinului cognitiv în rândul persoanelor cu vârste de peste 65 de ani.

„Identificarea subpopulațiilor deosebit de vulnerabile este importantă, deoarece acest lucru va contribui la o alocare mai bună a resurselor medicale în cazul unor situații similare”, a declarat Shiba.

Cercetătorii au apelat la un studiu național, denumit Studiul de Evaluare Gerontologică din Japonia, în cadrul căruia au fost analizate persoanele din Japonia cu vârste mai mari de 65 de ani. Ei și-au concentrat eforturile pe datele preluate din municipiul Iwanuma, aflat în prefectura Miyagi care a fost grav lovită de tsunami.

Aproximativ 3.350 de adulți cu o vârstă medie de 73,2 au participat la ancheta inițială, care a avut loc cu șapte luni înainte de dezastru. Aceștia au fost chestionați din nou în cadrul unui studiu care a avut loc după 2,5 ani. La 5,5 ani după cutremur, a mai avut loc un studiu în cadrul căruia au participat 2.664 de persoane. În fiecare sondaj, participanții au completat un chestionar menit să evalueze starea cognitivă actuală.

După analiza datelor, echipa de cercetători a ajuns la concluzia că persoanele care și-au pierdut casa în timpul dezastrului au experimentat o creștere a ratei la care a avut loc declinul cognitiv. În mod surprinzător, cercetătorii au descoperit faptul că pierderea unei persoane dragi în timpul dezastrului nu a fost asociată cu o creștere a ratei ulterioare cu care a avut loc declinul cognitiv. Shiba a afirmat faptul că, pentru moment, nu este clar motivul pentru care acest lucru nu a avut loc.

De asemenea, cercetătorii au luat în considerare circumstanțele unice ale fiecărui individ, pentru a determina modul în care acești factori personali ar fi putut contribui la orice declin cognitiv. „Am utilizat învățarea automată pentru această parte complexă de modelare”, a declarat Shiba. Rezultatele au sugerat că persoanele cu venituri mici au fost deosebit de vulnerabile la experimentarea unei creșteri ulterioare a ratei declinului cognitiv. De asemenea, aceste persoane erau, în medie, mai în vârstă, necăsătorite și cu un nivel de educație mai scăzut.

„Acest lucru se poate datora faptului că, din cauza anumitor circumstanțe, precum nivelul de trai scăzut și numărul redus de prieteni, aceștia să fi fost nevoiți să rămână în locuințe temporare pentru mai mult timp și să fi experimentat o izolare socială mai mare”, a declarat Shiba.

El este de părere că descoperirile indică o necesitate pentru dezvoltarea unor hub-uri comunitare. „Acest lucru va încuraja interacțiunile sociale dintre rezidenți pentru a preveni izolarea socială”, a adăugat Shiba.

Robbie Parks din cadrul Colegiului Imperial din Londra, Marea Britanie, a declarat faptul că este logic faptul că persoanele aflate în medii cu venituri reduse vor avea traume mai mari în urma unui dezastru natural.

„Acesta este un studiu important, care evidențiază modul în care cea mai mare povară a unor dezastre, precum cutremurele, va fi asupra celor mai vulnerabili, iar acest lucru se poate întâmpla chiar și în țările cu venituri mari, precum Japonia”, a adăugat Parks.