INOVAREA – FACTOR DETERMINANT AL PERFORMANȚEI ORGANIZAȚIONALE
Denisa Iliescu, Alexandra Ioanid
Managementul performanței reprezintă un concept complex care poate fi asociat cu o planificare detaliată, cu un control riguros, cu atingerea obiectivelor, dar și cu obținerea de rezultate excepționale prin depășirea așteptărilor, sau cu obținerea excelenței. Aplicabilitatea sa în mediul de afaceri este amplificată de dorința de a crea valoare, succes, eficiență, creștere susținută și progres.
Performanța este percepută ca o sumă a tuturor proceselor care permit managerilor să decidă care sunt acțiunile necesare care vor crește performanța organizației respective. Cu alte cuvinte, performanța este definită ca un set de acțiuni realizate în prezent care vor produce o valoare măsurabilă în viitor, conceptul de performanță fiind asociat cu un potențial de generare a valorii, care apare însă după o perioadă de timp. (Neely, 2004) Este, de asemenea, considerată o măsură a succesului în raport cu un obiectiv care trebuie adaptat în mod constant în funcție de context.
Companiile care își propun să inoveze constant, într-un proces structurat, beneficiază de un avantaj competitiv mai ridicat, își pot îmbunătăți capacitatea de a face față potențialelor amenințări și de a limita semnificativ expunerea la riscul de neplată. Reducerea timpului sau a costurilor de producție, creșterea volumelor de producție sau o rentabilitate mai mare ar putea fi observate, de asemenea, ca beneficii derivate din inovare.
Galbraith enumeră strategia, structura organizațională și cultura împreună cu tehnologia ca factori care influențează performanța organizațională. Collins și Hansen atribuie diferența de performanță între două sau mai multe companii managementului și administrației, inovării tehnologice, practicilor organizaționale și operaționale, resurselor umane, tendințelor în vânzări și profitului obținut, dar și evenimentelor neprevăzute din mediul economic.
Hansen și Wernerfelt grupează factorii care determină performanța organizațională în trei categorii: factori de mediu – sociologici, politici, economici și tehnologici, factori umani – abilități și aptitudini, personalitate sau vârstă și factori organizaționali – structură, sisteme, dimensiune și istoric al companiei, iar rezultatele studiilor aparținând celor doi autori relevă faptul că factorii organizaționali au un impact mai mare asupra profitabilității afacerii în comparație cu impactul celorlalți factori analizați.
În urma studiului realizat de autori, reiese faptul că factorii care influențează cel mai mult performanța organizațională sunt: planificarea strategică, structura organizațională, dezvoltarea și motivarea resurselor umane, cultura organizațională, organizarea internă, inovarea tehnologică, guvernanța corporativă și optimizarea proceselor operaționale.
Referințe:
1. Neely, A. (2004), Business performance measurement – Theory and practice, Cambridge: Cambridge University Press
2. Galbraith, J.R. (2014), Designing Organizations: Strategy, Structure, and Process at the Business Unit and Enterprise Levels, San Francisco: Jossey-Bass
3. Collins, J. and Hansen, MT. (2011), Great by choice, New York: HarperCollins
4. Hansen, G. and Wernerfelt, B. (1989), ‘Determinants of firm performance: The relative importance of economic and organizational factors’
