Potrivit unui nou studiu, relatarea unei povești poate produce modificări la nivelul inimii. Acest lucru ar putea avea un impact semnificativ în determinarea nivelului de conștiință al pacienților aflați în comă.
În cadrul studiului, publicat în revista „Cell Press”, s-a constatat faptul că persoanele care ascultă o poveste, experimentează aceleași fluctuații ale ritmului cardiac.
Prin monitorizarea acestor schimbări, cercetătorii pot determina dacă o persoană este atentă sau nu. Totodată, subiecții al căror puls era sincronizat au putut reține o parte mai mare a poveștii.
Următorul pas al cercetării, a constat în analizarea pulsului pacienților care sufereau de probleme legate de conștiință, precum cei aflați în comă sau în stare vegetativă persistentă, în timpul ascultării unei cărți audio.
După ce au ascultat o poveste pentru copii, pacienții au prezentat o sincronizare mai redusă a inimii, în comparație cu oamenii sănătoși. Acest lucru era de așteptat. Totuși, un lucru surprinzător pentru cercetători a fost faptul că o parte dintre pacienții care aveau nivele mai ridicate de sincronizare, au recăpătat o parte din conștiință.
În unul dintre cazuri, un pacient care era limitat doar la urmărirea cu privirea a unei oglinzi, a fost capabil să stabilească o comunicare funcțională cu doctorii într-o perioadă de șase luni de zile.
„Încercăm să cuantificăm beneficiile pe care această tehnică le aduce anumitor pacienți. Este important de reținut faptul că rezultatele pacienților sunt practic o dovadă a acestui concept. Pentru a evalua cu adevărat utilitatea acestor teste clinice sunt necesare cercetări suplimentare. Pentru moment, acest studiu se află într-un stadiu preliminar. Totuși, acesta este un test ușor, care ar putea fi implementat pentru a măsura funcția creierului. Testul nu necesită multe echipamente și poate fi efectuat chiar și într-o ambulanță, în drum spre spital”, a declarat Dr. Jacobo Sitt, neurolog și coautor al studiului.
În evaluarea legăturii dintre poveste, creier si inimă, participanților au ascultat o carte audio intitulată „20,000 de leghe sub mări”, de Jules Verne.
„Atunci când ascultau povestea, oamenii se aflau într-o cameră izolată fonic și dotată cu senzori. Indiferent de modul în care naratorul vorbea, creierul răspundea la stimulii respectivi” a explicat Dr Jens Madsen, conducătorul studiului.
În cadrul cercetării anterioare s-a constatat faptul că în cazul evenimentelor live sau a concertelor, pulsul audienței și rata respiratorie se sincronizau.
„Creierul nostru are un răspuns mai puternic în cazul sunetelor de intensitate ridicată decât în cazul celor de intensitate slabă”, a explicat Madsen. Totuși, în cazul unor sunete produse în timpul relatării unei povești, cercetătorii nu s-au așteptat la un efect direct asupra bătăilor inimii.
„Acest lucru face ca descoperirea noastră să fie mai surprinzătoare, deoarece nu putem explica direct diferențele de sincronizare dintre oameni, doar pe baza volumului la care are loc relatarea poveștii”, a relatat Madsen.
O altă constatare interesantă a fost lipsa unui impact asupra ratei respiratorii în timpul ascultării unei povești.
„Personal, am fost șocat de faptul că respirația nu se sincroniza între indivizii care ascultau povestea”, a declarat Madsen.
„În comparație cu pulsul inimii, respiratul este un proces asupra căruia avem control direct. Așadar, modul în care noi respirăm ar putea masca orice efect al stimulilor. Totuși, acest lucru nu este încă determinat”, a adăugat Madsen.
Cercetătorii au declarat faptul că următoarea lor sarcină este să înțeleagă procesele care stimulează sincronizarea pulsului inimii. Ulterior, aceștia vor putea să înceapă să lucreze la crearea unor instrumente pentru studii clinice.