Majoritatea animalelor sunt active fizic. Acestea zboară, merg, înoată sau se târăsc pentru a găsi hrană, a se feri de prădători și a se împerechea, însă exercițiile fizice sunt mai mult decât atât. Orice formă de activitate fizică voluntară depășește acest nivel de bază. De multe ori, există o componentă motivațională. De exemplu, oamenii practică exerciții fizice pentru a se pregăti pentru evenimente care necesită anduranță, pentru a preveni boala sau pentru a impresiona un partener.
La animale este mai greu să atribui obiective, rezultând un domeniu dificil de cercetare asupra interesului, dacă animalele practică sport. Este dificil de cunoscut dacă un comportament este voluntar sau ceva care apare ca fiind o parte necesară a supraviețuirii.
Puii de lupi se luptă, își urmăresc și pândesc frații sau surorile, ceea ce conduce la abilități mai bune de vânătoare și luptă. Însă aceste acțiuni nu pot fi catalogate ca fiind exerciții fizice.
În urma experimentelor efectuate asupra substanțelor chimice din creier, s-a constatat faptul că hamsterii domestici derivă plăcere din efortul fizic.
Unele animale nici măcar nu trebuie să efectueze exerciții fizice pentru a fi în formă. De exemplu, gâștele călugărițe, înainte de a migra, dezvoltă inimi mai puternice și mușchi pentru zbor mai mari doar stând și mâncând. Se consideră faptul că un semnal al mediului declanșează această schimbare.