Adesea, oamenii compară creierul cu un computer, neuronii reprezentând hardware-ul iar conștiința software-ul. Totuși, această metaforă este foarte greșită.
Un computer este construit folosind componente statice, în timp ce creierul se schimbă constant, pe măsură ce o persoană învață și îmbătrânește. Un computer stochează informații în fișiere care sunt accesate în mod exact. Totuși, creierul nu stochează informații în sens literal. Memoria umană este o construcție constantă de impulsuri electrice și substanțe chimice, iar aceeași amintire poate fi reasamblată în moduri și în momente diferite.
De asemenea, creierul are un comportament critic. De exemplu, un computer poate fi antrenat cu mii de fotografii pentru a recunoaște păpădia ca fiind o plantă cu frunze verzi și petale galbene. Cu toate acestea, un om poate privi o păpădie și poate înțelege că, în situații diferite, aceasta aparține unor categorii diferite. O păpădie aflată într-o grădină de legume este o buruiană, dar o păpădie aflată într-un buchet de flori reprezintă un element pozitiv.
Cu alte cuvinte, creierul clasifică fără efort obiectele după funcția lor, nu doar după forma fizică. Unii oameni de știință sunt de părere că această capacitate incredibilă a creierului, denumită construcție de categorie ad-hoc, poate fi fundamentală pentru modul de funcționare al creierului.
De asemenea, spre deosebire de un computer, creierul uman nu este o conglomerare de piese aflate într-o carcasă goală. Creierul se află într-un corp, adică într-o rețea complexă de sisteme care includ peste 600 de mușchi în mișcare, organe interne, o inimă care pompează 7.500 de litri de sânge pe zi și zeci de hormoni și alte substanțe chimice, toate acestea necesitând coordonare în mod continuu, pentru a digera alimentele, a excreta deșeurile, a furniza energie și a lupta împotriva bolilor.
Cea mai importantă sarcină a creierului este reglarea sistemelor din corp, astfel încât acesta să rămână în viață și chiar să prospere. Cel mai probabil, acesta este un motiv major pentru care creierul a evoluat. De-a lungul a sute de milioane de ani, corpurile animalelor au deveni mai complexe, iar zecile de sisteme au avut nevoie de un controler central pentru a transfera sânge, apă, sare, oxigen și alte resurse corporale pentru supraviețuire.
Un creier are nevoie de un corp
Controlul creierului asupra corpului reprezintă centrul activității mentale. Fiecare gând avut vreodată, fiecare concept învățat vreodată, fiecare emoție trăită vreodată și tot ce o persoană a văzut, auzit, mirosit, gustat sau atins include date cu privire la starea corpului.
Dacă oamenii de știință doresc să creeze un computer care gândește, simte, vede sau acționează ca un om, aceștia trebuie să proiecteze un corp, sau ceva asemănător unui corp, care să prezinte atât o colecție complexă de sisteme pe care trebuie să le mențină în echilibru pentru a continua să funcționeze, cât și o serie de senzații pentru a menține aceste procese sub control. În prezent, computerele nu funcționează în acest mod, dar, poate, în viitor, inginerii vor putea crea ceva asemănător unui corp.
