Cu ajutorul vaccinurilor, dietelor sănătoase și a inovațiilor medicale, în ultimul secol, speranța de viață a omului s-a dublat, de la o medie de 35 de ani în anii 1900, la o medie de peste 70 de ani în prezent.
Care este vârsta maximă pe care o poate atinge un om?
În general, celulele nu sunt construite pentru a trăi veșnic. Corpurile animalelor (și genele) sunt construite pentru a procrea, a se înmulți și pentru a se replica.
Evoluția va favoriza întotdeauna moartea, deoarece corpurile sedentare vor fi mâncate de prădători, depășite de concurenți, acaparate de paraziți sau, pur și simplu, vor fi predispuse la boli. În acest fel, într-o anumită măsură, îmbătrânirea este integrată în ADN-ul nostru și chiar dacă am eradica toate bolile umane, la vârsta de 100 de ani, corpurile noastre ar începe să arate aceeași fragilitate.
Pe baza datelor colectate de la 500.000 de voluntari din Rusia, SUA și Marea Britanie, oamenii de știință au estimat faptul că corpul uman nu ar putea rezista mult mai mult de 120 de ani și cu siguranță nu mai mult de 150 de ani, înainte ca acumularea de daune permanente la nivelul ADN-ului, care sunt cauza principală a îmbătrânirii, produce ceea ce oamenii de știință numesc „moartea persistentă finală”.
Ar putea alte animale să ajute la extinderea speranței de viață?
Potrivit multor oameni de știință, răspunsul este da. De exemplu, homarii au dezvoltat o enzimă care protejează capetele ADN-ului, adică regiunile predispuse la deteriorare în timpul replicării. Alte exemple sunt viermii mici rotunzi, care par să își încetinească procesul de îmbătrânire pentru a trece prin perioadele în care nu există hrană, sau șobolanii-cârtiță golași, care par să limiteze daunele provocate la nivelul AND-ului de atomii de oxigen, cunoscuți sub numele de radicali liberi (în timp ce majoritatea rozătoarelor au o speranță de viață de 2 sau 3 ani, șobolanul-cârtiță golaș poate trăi până la 30 de ani).
În viitor, modificarea ADN-ului prin introducerea acestor mecanisme anti-îmbătrânire ar putea fi posibilă.